Din mijlocul bisericii se auzi, puternică, vocea Diaconului:

– Binecuvântează Prea Sfințite Părinte…

Arhiereul dădu binecuvântarea, zicând cu blândețe:

– Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor…

Se auziră vocile din strană, la unison:

– Amin. Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție, Împărate ceresc… Sfinte Dumnezeule … Preasfântă Treime … Tatăl nostru…

Preasfințitul s-a înclinat  ușor, a respect și a aprobare și a continuat:

– Că a Ta este împărăția și puterea și slava a Tatălui și a Fiului și a Sfântului  Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.  Amin.

Am mers până în mijlocul bisericii cu o cuvenită sfială și am făcut trei metanii mari.

Arhiereul a venit pe solee, între ușile împărățești, iar Diaconul, m-a prins de braț, plecându-mi puțin capul, apoi mă duse la arhiereu, spunând:

– Porunciți, Prea Sfințite Părinte, spre cel ce vi se aduce înainte, pe prea cucernicul și alesul între preoți (și mi-a șoptit numele ca pe o taină), spre a fi hirotesit duhovnic pe seama bisericii cu Hramul Adormirea Maicii Domnului din parohia …

Am mai făcut un pas și am ajuns în fața arhiereului, am îngenuncheat, iar arhiereul m-a binecuvântat pe cap de trei ori.

Atunci s-a auzit din nou, puternică, vocea Diaconului:

– Domnului să ne rugăm.

Iar Strana a glăsuit și ea:

– Doamne miluiește.

Arhiereul s-a rugat cu voce caldă, limpede, privind peste mine, spre ușa de intrare:

– Doamne Iisuse  Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai dăruit celor doisprezece ucenici slujba apostolească și duhovnicească, poruncindu-le lor de a lega și a dezlega greșealele oamenilor, Însuți și acum, pe robul tău acesta Ștefan care s-a ales de către mine, deplin fiind întru tot harul, arătându-l pe dânsul vrednic de apostoleasca și duhovniceasca Ta slujire, prin a noastră smerenie, de a lega și dezlega greșealele celor nevrednici.  Că Tu ești Dătătorul bunătăților și Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.  Amin.

Diaconul spuse cântat:

– Cu înțelepciune drepți, să ascultăm Sfânta Evanghelie.

Preasfințitul:

– Pace tuturor.

Strana interveni:

– Și duhului tău.

Preasfințitul căută o poziție mai bună, trecându-și greutatea corpului de pe un picior pe celălalt:

–Din Sfânta Evanghelie de la Ioan, citire.

Strana murmură:

–Slavă ție, Doamne…

Diaconul interveni energic:

-Să luăm aminte!

Arhiereul deschise Evanghelia și citi:

– Fiind seară în ziua aceea, într-una din sâmbete, și ușile fiind încuiate, unde erau ucenicii adunați, de frica iudeilor, a venit Iisus și a stat în mijloc, și a zis lor:

– Pace vouă!

Și acestea zicând, le-a arătat lor mâinile și coasta Sa. Și s-au bucurat ucenicii văzând pe Domnul. Și iarăși a zis lor Iisus:

– Pace vouă; precum M-a trimis pe Mine Tatăl și Eu vă trimit pe voi.

Și aceasta zicând a suflat și a zis lor:

– Luați Duh Sfânt, cărora veți ierta păcatele, se vor ierta lor și cărora le veți ținea, ținute vor fi.

Strana a răspuns cu bucurie:

– Slavă Ție, Doamne…

Diaconul adăugă:

– Să luăm aminte!

Din nou mi-a pus arhiereul mâna pe cap și a spus:

– Smerenia noastră, prin Harul întru tot Sfântului Duh, Începătorul desăvârșirii, te prohirisește pe tine, prea cucernice preote Ștefan, duhovnic, spre slujba de părinte duhovnicesc; în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Și apoi m-a binecuvântat pe cap de trei ori, m-a ajutat să mă ridic în picioare și m-a prezentat poporului, rostind:

– Vrednic este?

Și mi-a dat pe rând Crucea de binecuvântare și Molitfelnicul.

Strana  a răspuns cu bucurie:

– Vrednic este!

Iar eu m-am plecat spre popor, iar arhiereul a făcut apolisul…

OBIȘNUIA SĂ SE PLIMBE, SINGUR, ÎN NOAPTE, DE-A LUNGUL STRĂZILOR OBOSITE DE LARMA DE PESTE ZI. ACUM DOAR LUMINILE MAI AMINTEAU DE VIAȚĂ. VITRINELE, SEMAFOARELE, FERESTRELE CASELOR. Pașii lui răsunau spart pe trotuar, amplificând senzația de singurătate.

Nu-i era nici frig, nici cald, aproape că uitase că trebuie să reacționeze ca un om viu.

Lucian Strochi