□ A nu crede în eroare este un abuz, o încălcare  a drepturilor fundamentale ale omului, o piedică în calea succesului. □ A nu lăsa în urma ta nimic material, ci doar fructele spiritului, e dovada unei înalte înțelepciuni. □ A nu se confunda dreptul de proprietate cu dreptul la existență. Primul solicită un spațiu comod, celălalt un spațiu vital sau măcar un spațiu de siguranță. □ A nu vedea pădurea din cauza copacilor; a nu vedea copacii din cauza frunzelor; a nu vedea frunzele din cauza cerului; a nu vedea cerul din cauza pădurii.□ A omorî pe cineva e discutabil și chiar scuzabil uneori. A omorî un mort merită însă cea mai mare pedeapsă. □ A parveni se poate pe mai multe căi, dar doar una e cinstită: munca. □ A pierdut toate războaiele, deși a câștigat toate bătăliile. □ A pipăit atât de mult rășina cu antenele, încât a ajuns nemuritoare. □ A plesni de sănătate e o boală? (din gândirea unui copil). □ A pretins divorțul afirmând că soția sa are mâinile demodate. □ A privi îndelung nu înseamnă a privi mai bine. □ A rămas tot timpul un copil. Așa încât se poate spune că a murit relativ tânăr. □ A recunoaște un fapt e o jumătate de spovedanie. □ A ridica mâinile poate însemna predare, dar și semnul victoriei. □ A salva pe cineva de la moarte înseamnă, la rigoare, a face ceva contra naturii. □ A sădit un brad pe malul unei ape. Peste un an, în locul lui era o salcie plângătoare. □ A sări, a șchiopăta, a alerga, a înota, a luneca, a se târî, a merge, a te naște  – toate acestea înseamnă până la urmă a înainta. □ A scrie caligrafic nu înseamnă a scrie genial. A scrie corect interesează doar pe grămătici. Pentru a scrie incorect, poeții primesc anumite dispense, numite licențe. □ A scrie concis nu e o calitate, ci o virtute. □ A scrie în propria ta limbă e gestul cel mai loial și mai patriotic al unui scriitor față de țara sa. □ A semănat câteva cuvinte, sperând să-i răsară câteva opere. Din păcate, i-a crescut doar un mușuroi de litere. □ A spune că iubești natura e la fel de indecent ca și cum ai spune că iubești toate femeile. □ A spune că te-ai trezit dintr-un vis e cea mai facilă rezolvare literară a unui text promițător. □ A spune da e mai greu decât a spune nu. □ A sta alături de cineva nu înseamnă obligatoriu a-i fi alături. □ A suprima viața cuiva înseamnă a te opune atât naturii, cât și lui Dumnezeu. □ A te bucura de fiecare lucru întâlnit –  iată esența fericirii. □ A te căsători însemnă  a-ți împărți drepturile  și a-ți dubla  obligațiile. □ A te închina  nu e același lucru cu a te înclina. □ A te înclina nu înseamnă a te pleca (un actor după aplauze). □ A te îndoi de un lucru înseamnă a-l accepta totuși, de aici poate începe chiar gelozia. □ A te înroși nu înseamnă a te rușina. Și racul se înroșește în apa clocotită, dar nu cred că se rușinează. □ A te prosti e o artă, nu o știință. A te scuza prea mult înseamnă uneori a jigni. □ A te spovedi nu înseamnă neapărat a te pocăi. Uneori ai nevoie de complici și de o aprobare de la o instanță morală.  □  A trage e un verb potrivit pentru toate organele: tragi cu ochiul, cu urechea, te trage inima, tragi la măsea, îți tragi picioarele…□ A trăi fără idealuri înseamnă a supraviețui în forme primare: vierme, moluscă…□ A trăi în locul altora e cea mai mare greșeală. E ceea ce reproșează cel mai adesea copiii, părinților. □ A trecut de la dietă la diată. □ A trecut mult timp până când am înțeles că sunt diferit de ceilalți oameni. A trecut și mai mult timp până ce am înțeles cât de diferit sunt de mine însumi. □ A vorbi pe limba fiecăruia înseamnă a putea vorbi și cu păsările, cu fiarele, cu apa, cu pământul, cu florile, cu viii, dar mai ales cu morții…□ Abacul e un calculator din epoca lemnului. □ Abia după ce un text a amuțit în mine, am putut să-l dăruiesc sonor oamenilor. □ Abisul cheamă abisul. Abuzul cheamă abuzul. Absurdul cheamă absurdul… □ Abjecția este suma calităților negative dintr-un om. □ Abstractizarea omoară etica, rănește estetica și salvează religia. □ Abrazivă este acea piatră aspră care netezește orice asperitate. □ Abrutizarea este o operație de depoleire treptată a unui om, până la îndepărtarea oricărui corp străin. □ Absolutul nu e un grad de comparație, chiar dacă e la superlativ □ Absurdul are un gust ciudat, ușor amărui, dar trebuie încercat. □ Acasa e mai importantă decât casa. Acasa e unică, casa nu. □ Accept egoismul fără „eu”. E o formă subtilă de patriotism.  □ Accept o demnitate cu două condiții: să fiu la înălțimea ei și să fie și ea la înălțimea mea. □ Acceptă lupta doar când ai cel puțin jumătate din șanse. Dacă nu le ai, amână lupta până când procentele îți vor fi favorabile. □ Acceptând jugul, boul trage speranța că se antrenează, se menține în formă, pentru  o confruntare decisivă cu omul. □ Accidentul e media aritmetică dintre o eroare și opusul ei. □ Această femeie ar fi frumoasă, dacă nu ar fi perfectă. □ Aceeași persoană poate fi pentru cineva un erou, iar pentru altcineva un laș. □ Același soare ne luminează pe toți, numai că unii stau cu capul în jos. □ Aceleași pasiuni pot fi rele sau bune după cum ne purtăm cu ele. □ Actorii vin să îndrepte, să culce, făpturile noastre piezișe. □ Actorul bun poate salva o piesă proastă de la cădere, nu de la prăbușire. □ Acul busolei e mai important decât cârma sau elicea. □ Acul cânta: O brad frumos, ce verde sunt! □ Acum Turnul Babel se numește Institutul Internațional de Lingvistică. Chestie de terminologie. □ Acumulez tot mai multe cunoștințe numai pentru a vedea cât sunt de ignorant. □ Acuz piatra de lipsă de imaginație din cauza cercurilor concentrice ale apei. □ Adâncimea nu trebuie confundată cu fundul, chiar dacă e vorba de un râu sau lac. □ Adesea a gândi e mai periculos decât a făptui. □ Adesea defectele noastre ne aduc mai multe succese decât calitățile noastre. □ Adesea nu știm nici de unde venim, nici unde ne ducem. □ Adesea timpul e un lup singuratic. Și cenușiu. □ Adesea, a te îndoi înseamnă a te îndrepta. □ Adesea, cei care fac curat sunt cei mai murdari oameni. Dar se pare că asta nu ne deranjează prea mult. □ Adevărata plăcere nu e să o cucerești, ci să te lași învăluit de ea. □ Adesea, la șanse egale, pierzi sau câștigi. □ Adevărata artă se adaptează tuturor timpurilor și spațiilor. □ Adevărata fericire e singuratică, nu gălăgioasă, profundă, nu frivolă. □ Adevărata iubire este o luptă în care fiecare vrea să fie el învinsul. □ Adevărata libertate începe de jos în sus. □ Adevărata mărime o stabilește perspectiva. □ Adevărata suferință e cea tăcută. □ Adevăratele căsnicii sunt uniuni liber consimțite între doi martiri. □ Adevăratele concluzii nu se trag niciodată. □ Adevăratele virtuți sunt cele remarcate de alții, chiar dacă pentru asta trebuie să treacă decenii. □ Adevăratul  scriitor așteaptă atacul operei sale, apoi contraatacă. □ Adevăratul artist îi face pe morți să râdă și pe cei vii să se întristeze. □ Adevăratul chip al timpului este nisipul. □ Adevăratul conducător conduce. Adică îi pune pe alții să muncească. □ Adevăratul general nu face diferența dintre efecte și efective. □ Adevăratul învingător într-o cursă nu va fi cel care ajunge primul sau ultimul la finiș. □ Adevăratul joc de cărți ar fi acela cu cărți adevărate: să-l tai pe Stendhal cu un Dostoievski,  pe un Petrarca cu un Dante. Nemaivorbind că ar fi un joc infinit, ca jocul de tarot. □ Adevărul e acel lucru simplu, la care se ajunge pe căi complicate. □ Adevărul diluează calomnia, dar n-o înlătură cu totul. □ Adevărul e amar, dar, ca orice lucru amar, vindecă. □ Adevărul e că icoanele nu se pictează, ci se trăiesc. Iconarii nu sunt pictori, ci ucenicii lui Dumnezeu. □ Adevărul e cea mai frumoasă iluzie a omului. □ Adevărul e egoist: nu îl interesează părerea celor mulți. □ Adevărul e gol – goluț, iar minciuna pe jumătate dezbrăcată. Asta la vreme de criză. În alte situații, minciuna e pe jumătate îmbrăcată, iar adevărul…□ Adevărul e indiferent la timp și spațiu. Adevărul nu se poate prescrie. □ Adevărul e media aritmetică dintre două minciuni. □ Adevărul e o sinteză, nu un conglomerat de fapte brute și citate. □ Adevărul e risipit pretutindeni în natură. Din păcate ai nevoie de multă experiență  să-l poți recunoaște. □ Adevărul e scump la vedere. Și ceva mai ieftin la pipăit. □ Adevărul e singurul lucru care, ascuns în întuneric, luminează mai puternic. □ Adevărul e una dintre fețele monedei. Dar care e cealaltă față? □ Adevărul este indiferent la numărul celor cu care intră în contact. □ Adevărul este singura limbă universală care trebuie acceptată de toți. □ Adevărul este un drum pietruit printr-o mlaștină. În stânga și în dreapta – mocirla minciunii. □ Adevărul fierbe adesea în cazanul pledoariilor favorabile, nu în cel al contestațiilor. □ Adevărul luminii stă în întuneric. Ultima lumină o găsești într-o gaură neagră. □ Adevărul mă incomodează adesea: e etern, iar eu nu sunt decât un muritor. □ Adevărul metaforei e la fel de exact ca acela al teoremelor, lemelor sau formulelor. □ Adevărul nu are morală. □ Adevărul nu are nici trecut, nici viitor. Și adesea nici prezent. □ Adevărul nu are niciodată timpul prezent. □ Adevărul nu costă nimic, dar scump e drumul până la el. □ Adevărul nu elimină greșeala, dar o identifică. □ Adevărul nu este nici frumos, nici urât, nici confortabil, nici incomod: e pur și simplu adevăr. □ Adevărul nu face prozelitism. □ Adevărul nu iese întotdeauna la suprafață pentru că, de multe ori, el nu se află la adâncime. □ Adevărul nu învinge niciodată. Pentru că nu se luptă decât cu el însuși. □ Adevărul nu lasă umbre, pentru că e lumină. □ Adevărul nu mi-e chiar prieten, dar rămâne oricum o bună cunoștință.□ Adevărul nu supără, dar nu se suportă.□ Adevărul nu trebuie confundat cu legea.□ Adevărul nu trebuie crezut, ci asumat.□ Adevărul nu trebuie să fie mai lung de o propoziție. Dacă devine frază, înseamnă că e altceva. □ Adevărul poate fi alpinistul, pioletul, ancora, frânghia, stânca, ascensiunea și, din păcate, câteodată, și prăbușirea. □ Adevărul poate fi gol, gol-goluț; minciuna are nevoie de veșminte cât mai strălucitoare. □ Adevărul poate fi întunecat și minciuna, strălucitoare. Oricum, ai posibilitatea de a alege. □ Adevărul se ascunde adesea printre frunze, precum floarea și fructul. □ Adevărul se clarifică dacă e contestat. Păcat însă că adevărul contestat sistematic tinde să devină dogmă. □ Adevărul se diluează în benzină, în alcool, în discuții prelungite și în alte câteva substanțe. □ Adevărul se pierde discret printre vorbele mesenilor, mai ușor decât o solniță. □ Adevărul se poate privi în oglinzi diferite.

Lucian Strochi