DONATORII DE SUFLETE (90)

.  □ Aș compara o femeie cu o floare. Aș începe cu petalele, dar apoi m-aș fâstâci. □ Aș crede în criogenie, dacă nu ar exista blestemata proprietate a apei de a se dilata prin îngheț. □ Aș face rău, dacă aș fi sigur că asta ar putea determina pe cineva să facă bine. □ Aș fi cel mai bogat om din lume, dacă aș revendica tot ce nu are încă stăpân. □ Aș fi cel mai nefericit om, dacă mi s-ar îndeplini toate dorințele. □ Aș fi putut fi rege, împărat, președinte, duce, conte, prinț, țar, șahinșah. Aș fi stăpânit insule, provincii, țări, poate chiar continente. Am ales să fiu poet și lumea întreagă îmi aparține. □ Aș fi putut fi un Meșter Manole, dar am ezitat prea mult între a zidi o mănăstire și a săpa o fântână. Și în plus, eram și celibatar. □ Aș învinge timpul, dar nu am găsit vasul în care să-l păstrez. □ Aș merge lin prin viață, dacă nu    m-aș împiedica de atâtea întâmplări.□ Aș putea avea instrumente de mare precizie, dar îmi lipsește etalonul pentru a măsura acea precizie.   □ Aș vrea ca versul meu să fie aripă de înger și gheară de drac – spuse poetul și muri fericit. □ Aș vrea să am doi prieteni: unul care să viseze mereu și altul care să fie treaz tot timpul. □ Aș vrea să citesc o carte care s-a scris singură, fără autor, narator și chiar personaj. □ Aș vrea să cred într-un adevăr etern. Din păcate sau din fericire, mai sunt și oamenii. □ Aș vrea să fac uneori unele lucruri neplăcute altora, dar din păcate mă văd. □ Aș vrea să fiu judecat după adâncimea gândurilor și nu după platitudinea unor formulări frumoase. □ Aș vrea să fiu sclavul libertății. □ Aș vrea să fiu subiectiv în simțire și obiectiv în gândire și nu invers. □ Aș vrea să pierd mereu, dar din păcate nu reușesc decât arareori. □ Aș vrea să văd o eclipsă de pământ (din gândirea unui copil). □ Aș vrea   să-ți spun un lucru formidabil, dar mă tem că l-am uitat.□ Aș vrea un grâu nebun care să cotropească marmora, sticla, betonul, muzeele, teatrele și bibliotecile. □ Aș vrea, dacă se poate, să fiu înmormântată într-o carte. □ Așa cum în cer, așa și pre pământ. Adică prăpăd! □ Așa cum lumina e corpuscul și undă, și ideile cele mai abstracte au o anumită materialitate a lor. □ Așa cum mierea se zaharisește, și artistul se clasicizează și se canonizează. □ Așa cum nu există sinonimie perfectă, nu există nici traducere perfectă. □ Așteptarea e benefică, dacă nu e prea lungă. □ Așa cum noaptea urmează zilei, și moartea urmează vieții. Să fim așadar încrezători în ziua de mâine…□ Așa cum nu există sinonimie perfectă, nu există nici antonimie perfectă. □ Așa cum nu poți înjura mereu, nici nu poți lăuda mereu. □ Așa cum nu poți analiza pânza de păianjen studiind un singur fir, tot așa nu poți cunoaște realitatea printr-o singură știință. □ Așa cum numărul femeilor dintr-un harem a fost limitat, se impune și o limitare a numărului amantelor. Chiar dacă bijutierii vor protesta energic. □ Așa cum oaza este pentru deșert un adăpost, tot așa și întunericul e adăpost pentru lumină. □ Așa cum rima nu e râmă, nici poetul nu e pescar. Nici măcar unul de cuvinte. □ Așa cum un obuz nu va face de două ori aceeași groapă, tot așa a face o biserică pe locul unei minuni nu înseamnă că minunea va veni tot acolo și a doua oară. □ Așchia nu sare departe de trunchi. Dar ramura nu sare deloc. □ Așchia nu sare departe de trunchi. Țandăra, da! □ Așteaptă de la mine un sfat. Dacă dă greș, are pe cine da vina. □ Aștept cu emoție ziua de ieri. E singura care îmi aduce siguranța că am fost fericit. □ Așteptăm sosirea lui  Dumnezeu, dar, dacă acesta ne-ar vizita într-o zi, l-am recunoaște?□ Atavism: ceea ce trupul nu a uitat  încă. Sau poate o nostalgie…□ Atavismul este memoria trupului.□ Atât de mult m-a impresionat destinul ghilotinatului, încât mi-am propus să nu-l repet nici măcar în ruptul capului. □ Atât de puternică e dorința de a trăi, încât unii oameni își imaginează că, morți fiind, vor suferi de frig, de sete sau de foame, sau vor muri a doua oară, de plictiseală sau singurătate. □ Atât democrația, cât și tirania pot justifica orice represalii. □ Atât științele, cât și artele sunt datoare vândute fanteziei. □ Atâta timp cât merg cu propriile mele picioare, sunt sănătos.□ Atâta timp cât nu știu dacă lumina e corpuscul sau undă,    nu-mi cereți să mă pronunț asupra întunericului. □ Atâta timp cât ții funia în mână, nu ești spânzurat.□ Atenție la copacul sub care te adăpostești. Dacă e prea mic, nu lasă umbră deasă. Dacă e prea mare, atrage trăsnetul.□ Atenție la moraliști: adesea au de ascuns păcate majore.□ Atenție: tenia își pierde trupul, nu și capul. □ Ateul poate pretinde că e singurul spirit ecumenic. □ Ateul se crede un ecumenic. □ Atlantida s-a scufundat din două motive: nu s-a hotărât dacă să plutească în derivă și era geloasă pe celebritatea navelor mai mici eșuate. În plus, avea ambiția să devină mit. □ Atleții au înțeles că pentru a alerga mai repede trebuie să stai măcar într-un genunchi. □ Atunci când ai adunat două numere concrete, suma va fi o abstracție. □ Atunci când construiești, gândește-te și la demolări. □ Atunci când iubești, toate lucrurile din natură rimează între ele și dansează într-un ritm unic, pe care crezi că l-ați descoperit doar tu și ea. □ Atunci când natura ezită, apar capodoperele ei. Chiar dacă la început par catastrofe. □ Atunci când natura face o eroare, își asigură evoluția.

Lucian Strochi