□ Aș compara o femeie cu o floare. Aș începe cu petalele, dar apoi m-aș fâstâci. □ Aș crede în criogenie, dacă nu ar exista blestemata proprietate a apei de a se dilata prin îngheț. □ Aș face rău, dacă aș fi sigur că asta ar putea determina pe cineva să facă bine. □ Aș fi cel mai bogat om din lume, dacă aș revendica tot ce nu are încă stăpân. □ Aș fi cel mai nefericit om, dacă mi s-ar îndeplini toate dorințele. □ Aș fi putut fi rege, împărat, președinte, duce, conte, prinț, țar, șahinșah. Aș fi stăpânit insule, provincii, țări, poate chiar continente. Am ales să fiu poet și lumea întreagă îmi aparține. □ Aș fi putut fi un Meșter Manole, dar am ezitat prea mult între a zidi o mănăstire și a săpa o fântână. Și în plus, eram și celibatar. □ Aș învinge timpul, dar nu am găsit vasul în care să-l păstrez. □ Aș merge lin prin viață, dacă nu    m-aș împiedica de atâtea întâmplări.□ Aș putea avea instrumente de mare precizie, dar îmi lipsește etalonul pentru a măsura acea precizie.   □ Aș vrea ca versul meu să fie aripă de înger și gheară de drac – spuse poetul și muri fericit. □ Aș vrea să am doi prieteni: unul care să viseze mereu și altul care să fie treaz tot timpul. □ Aș vrea să citesc o carte care s-a scris singură, fără autor, narator și chiar personaj. □ Aș vrea să cred într-un adevăr etern. Din păcate sau din fericire, mai sunt și oamenii. □ Aș vrea să fac uneori unele lucruri neplăcute altora, dar din păcate mă văd. □ Aș vrea să fiu judecat după adâncimea gândurilor și nu după platitudinea unor formulări frumoase. □ Aș vrea să fiu sclavul libertății. □ Aș vrea să fiu subiectiv în simțire și obiectiv în gândire și nu invers. □ Aș vrea să pierd mereu, dar din păcate nu reușesc decât arareori. □ Aș vrea să văd o eclipsă de pământ (din gândirea unui copil). □ Aș vrea   să-ți spun un lucru formidabil, dar mă tem că l-am uitat.□ Aș vrea un grâu nebun care să cotropească marmora, sticla, betonul, muzeele, teatrele și bibliotecile. □ Aș vrea, dacă se poate, să fiu înmormântată într-o carte. □ Așa cum în cer, așa și pre pământ. Adică prăpăd! □ Așa cum lumina e corpuscul și undă, și ideile cele mai abstracte au o anumită materialitate a lor. □ Așa cum mierea se zaharisește, și artistul se clasicizează și se canonizează. □ Așa cum nu există sinonimie perfectă, nu există nici traducere perfectă. □ Așteptarea e benefică, dacă nu e prea lungă. □ Așa cum noaptea urmează zilei, și moartea urmează vieții. Să fim așadar încrezători în ziua de mâine…□ Așa cum nu există sinonimie perfectă, nu există nici antonimie perfectă. □ Așa cum nu poți înjura mereu, nici nu poți lăuda mereu. □ Așa cum nu poți analiza pânza de păianjen studiind un singur fir, tot așa nu poți cunoaște realitatea printr-o singură știință. □ Așa cum numărul femeilor dintr-un harem a fost limitat, se impune și o limitare a numărului amantelor. Chiar dacă bijutierii vor protesta energic. □ Așa cum oaza este pentru deșert un adăpost, tot așa și întunericul e adăpost pentru lumină. □ Așa cum rima nu e râmă, nici poetul nu e pescar. Nici măcar unul de cuvinte. □ Așa cum un obuz nu va face de două ori aceeași groapă, tot așa a face o biserică pe locul unei minuni nu înseamnă că minunea va veni tot acolo și a doua oară. □ Așchia nu sare departe de trunchi. Dar ramura nu sare deloc. □ Așchia nu sare departe de trunchi. Țandăra, da! □ Așteaptă de la mine un sfat. Dacă dă greș, are pe cine da vina. □ Aștept cu emoție ziua de ieri. E singura care îmi aduce siguranța că am fost fericit. □ Așteptăm sosirea lui  Dumnezeu, dar, dacă acesta ne-ar vizita într-o zi, l-am recunoaște?□ Atavism: ceea ce trupul nu a uitat  încă. Sau poate o nostalgie…□ Atavismul este memoria trupului.□ Atât de mult m-a impresionat destinul ghilotinatului, încât mi-am propus să nu-l repet nici măcar în ruptul capului. □ Atât de puternică e dorința de a trăi, încât unii oameni își imaginează că, morți fiind, vor suferi de frig, de sete sau de foame, sau vor muri a doua oară, de plictiseală sau singurătate. □ Atât democrația, cât și tirania pot justifica orice represalii. □ Atât științele, cât și artele sunt datoare vândute fanteziei. □ Atâta timp cât merg cu propriile mele picioare, sunt sănătos.□ Atâta timp cât nu știu dacă lumina e corpuscul sau undă,    nu-mi cereți să mă pronunț asupra întunericului. □ Atâta timp cât ții funia în mână, nu ești spânzurat.□ Atenție la copacul sub care te adăpostești. Dacă e prea mic, nu lasă umbră deasă. Dacă e prea mare, atrage trăsnetul.□ Atenție la moraliști: adesea au de ascuns păcate majore.□ Atenție: tenia își pierde trupul, nu și capul. □ Ateul poate pretinde că e singurul spirit ecumenic. □ Ateul se crede un ecumenic. □ Atlantida s-a scufundat din două motive: nu s-a hotărât dacă să plutească în derivă și era geloasă pe celebritatea navelor mai mici eșuate. În plus, avea ambiția să devină mit. □ Atleții au înțeles că pentru a alerga mai repede trebuie să stai măcar într-un genunchi. □ Atunci când ai adunat două numere concrete, suma va fi o abstracție. □ Atunci când construiești, gândește-te și la demolări. □ Atunci când iubești, toate lucrurile din natură rimează între ele și dansează într-un ritm unic, pe care crezi că l-ați descoperit doar tu și ea. □ Atunci când natura ezită, apar capodoperele ei. Chiar dacă la început par catastrofe. □ Atunci când natura face o eroare, își asigură evoluția. □ Atunci când nu o completează, arta e o completare a naturii. □ Atunci când scrie un poem, mâna se roagă. □ Atunci când vrei să râzi, proștii sunt de preferat înțelepților. □ A-ți călca cuvântul înseamnă a-l strivi trecând cu cizmele sau cu bocancii peste el. □ Ați observat că toate incendiile la case apar tocmai atunci când o gospodină a ieșit doar câteva clipe  la o vecină să-i spună doar o vorbă? □ Atunci când spargi un ou, nu fi sigur că ajuți un pui. □ Atunci când ștergi un geam și nu reușești, gândește-te că acesta are două fețe. □ Atunci când te hotărăști să faci o faptă, gândește-te că făcând-o, anulezi altei fapte șansa de a fi. □ Atunci când vorbești, gândește-te că uneori o singură silabă poate provoca o avalanșă. □ A-ți păzi secretele e ca și cum ai încerca să pui un dop pentru fiecare gaură dintr-o sită. □ A-ți reprima în mod constant sensibilitatea e ca și cum ai renunța la tine însuți. □ A-ți sufleca mânecile e aproape același lucru cu a-ți sufleca poalele. Tot o pregătire pentru muncă. □ Au fost câțiva mari poeți orbi, dar niciunul surd. Semn că ritmul se aude, nu se vede. □ Au fost mai multe declarații de dragoste decât iubite sau iubiri. Totuși  probabilitatea de reușită e destul de ridicată. Încercați. □ Au murit mai mulți oameni pentru minciună decât pentru adevăr. □ Aureolele  sfinților sunt flori culese de pe lună (din gândirea unui copil). □ Aureolele sfinților sunt mai reale decât florile aduse iubitei.□ Aurul e cea mai puternică otravă. □ Aurul e cel mai tiranic metal. Poate pentru că are, doar el singur, culoarea soarelui. □ Aurul e într-adevăr nobil. Pus în pământ elimină toate impuritățile și devine pur și istoric, adică de 24 de carate… □ Aurul e metalul care se evaporă cel mai ușor. □ Automulțumirea este cea mai puternică frână pentru orice tentativă de progres personal.□ Aurul e singurul metal care nu are nume, ci renume.□ Aurul nu poate înlocui credința, dar o poate influența decisiv. □ Aurul se topește și el, dar nu de emoție sau milă. □ Autograful ridică prețul cărții, dar nu-i dublează valoarea. □ Automobilul este o fiară care trăiește în simbioză cu omul. Îi oferă acestuia viteză și confort, și e apărat de acesta prin evitarea tuturor obstacolelor care le ies în cale. □ Automobilul este o herghelie cu un singur cal. □ Automulțumirea e o moarte prematură. □ Autoportretul său era atât de izbutit, încât         încet-încet pictorul a început să semene foarte bine cu tabloul. □ Autoritatea autorizează, dar nu ține loc de argument. Nici măcar în statele autoritare. □ Autorul are nevoie de inspirație, iar textul de respirație. □ Autorul este Dumnezeul creației sale, chiar dacă vocea auctorială e mai slabă decât a altor personaje. □ Autorul știe la început câte ceva despre viitoarea sa operă, ceva mai mult pe parcursul realizării ei și uită totul după ce a realizat-o. □ Autostrada e mai plictisitoare decât o potecă. □ Autoturismul seamănă cu un Pegas: adică e un cal cu aripi. Din păcate inspiră mai mult jurnaliștii decât poeții. □ Auzul e ultimul simț care ne părăsește înainte de moarte. Normal: suntem direct interesați, până în ultima clipă, să aflăm ce se mai bârfește despre noi. □ Avantajul căsătoriei este că nu poți fi trădat decât de o singură femeie. □ Avântul înseamnă a coborî puțin la început, pentru a te înălța mult după aceea. □ Avea cele mai juste păreri despre lucrurile care nu ne aparțin. □ Avem permanentă nevoie de martori: nu pentru a convinge pe alții, ci pe noi înșine. □ Avem tendința naturală de a mări obiectele, această tendință devenind o trăsătură psihologică. Un pitic se va dori mereu un uriaș, un uriaș nu va dori niciodată să fie un pitic. □ Avea darul vorbirii și al orbirii (altora). □ Avea de ales între cătușe, cartușe și catiușe. □ Avea două relații suspuse: un alpinist și un aviator. □ Avea idei incolore, inodore, insipide, deci indecente. □ Avea o argumentație atât de strânsă, că n-o mai putea desface. □ Avea o figură atât de mobilă, încât orice pictor care-i picta portretul nu reușea decât o caricatură. □ Avea o gândire cacofonică. □ Avea sute de invenții la care era coautor și niciuna la care să fie doar el autor. Și nu din generozitate…□ Avea o gândire interjecțională. □ Avea o meserie fantastică: calcula erorile de calcul. □ Avea o remarcabilă și lăudabilă lipsă de consecvență.□ Avea o rochie cu volane și…cremalieră. □ Avea toate datele unui mare scriitor: inteligență, sensibilitate, umor, știa și toaca-n cer. Din păcate era analfabet. □ Avea toate șansele, toate datele să fie un criminal în serie. A descoperit însă scrisul și a ajuns un romancier celebru. □ Avea trei umbrele: una pentru ploaie, una pentru soare și una pentru orice eventualitate. □ Avea un chip atât de nobil, încât îl găseai potrivit pentru o medalie sau chiar o monedă. □ Avea un cont deschis la o bancă din parc. □ Avea pieptul atât de acoperit de răni, că puteai să-l confuzi lesne cu un erou. □ Avea un somn atât de dulce, încât soția îl suspecta de diabet. □ Avea un stil gâfâit. De aceea era gustat doar de maratoniști. □ Avea un trup pe care-l puteai acuza de plagiat. □ Aveau păreri atât de divergente  și de convergente, că începuseră să sufere cu toții de strabism. □ Aveau un dușman comun: de aceea se credeau prieteni. Când dușmanul a dispărut,  s-a descoperit adevărul. □ Avem atât de mulți maeștri și atât de puțini ucenici! □ Avem într-un singur creier mai multe creiere, în funcție de timpul formării lor. Unii rămân doar cu creierul de reptilă. Dar supraviețuiesc prin agresivitate. □ Avem nevoie de oameni. Până și cu un tâlhar te simți mai bine într-o peșteră, decât singur. □ Avem nevoie de un zeu pentru fiecare lucru. □ Avem o singură viață și cinci simțuri. Sunt curios cum ar fi invers. □ Avertismentele sunt făcute pentru a incita, nu pentru a interzice, Scrieți pe o bancă „proaspăt vopsit” și veți vedea câți vor încerca cu degetul dacă e adevărat. □ Avocatul poporului ar trebui să fie Bunul-Simț. Adică nu o instituție, ci o calitate.

Lucian Strochi