□ Hribul e regele ciupercilor, păstrăvul – regele peștilor. Nimeni  nu vrea să fie președinte? □ I-a dat o palmă pe obrazul stâng, pretinzând că nu îl are. □ Icar s-a prăbușit pentru că a intrat pe un culoar interzis, nu avea aprobare de zbor din partea turnului de control și, ceea ce e mai grav,  s-a crezut înger. □ Iluzie optică: gâtul girafei pare prea lung, deși are doar șapte vertebre, în timp ce gâtul lebedei, cu de patru ori mai multe vertebre, pare doar grațios. De aici autonomia esteticului. □ Imaginarul este stăpânul absolut al erorii, prințul perfecțiunii ascunse, regele arcanelor și capcanelor și împăratul albastrei melancolii în care se odihnește un soare negru. Dar și haiducul unei inimi neînvățate cu iubirea, straniul străin scamator și pelerinul plecat în apărarea cauzelor pierdute. □ Impresionantă psihologia animalelor: când sunt atacate și realizează că sunt mai slabe decât adversarul, își expun atacului direct al acestuia partea cea mai vulnerabilă, inima sau burta. Adversarul, generos, renunță la a-i da lovitura fatală. Omul, mult mai orgolios, nu are o asemenea tactică și de cele mai multe ori este ucis. □ Indiferent de boli, murim de aceeași moarte. □ Indulgențele sunt scrisori ale Diavolului adresate lui Dumnezeu. □ Inițial europenii au cultivat cartoful pentru inflorescența sa. Între timp lucrurile au involuat. □ Inocența nu trebuie confundată cu inconștiența. □ Inorog, licornă, unicorn. Prea multe nume pentru ca acest animal să existe cu adevărat. □ Interjecția este cea mai concretă parte de vorbire. O pot înțelege până și animalele. □ Invocăm durerea din lipsă de imaginație. □ Ipocrizie oficială: soldatul e cel mai mare grad în armată  (vezi monumentul soldatului necunoscut), iar călugărul e cel mai mare rang bisericesc (patriarhii sunt îngropați în strai de călugăr) – spun generalii și patriarhii. □ Istoria se folosește de date, nu de argumente. De fapt, este o știință a erorilor din cauza atâtor cifre folosite. □ Istoria este o antologie de fabule cu morale necitite și în care oamenii se comportă în anumite perioade precum animalele. □ Iubim copiii pentru informul lor plin de promisiuni și nu pentru energia lor potențială. □ Iubim numai lucrurile cunoscute. Cele necunoscute ne înfioară. Dacă e așa, de unde, când  și cum  începe dragostea? □ Iubirea e o pagină din jurnalul unei himere. □ Iubirea mișcă sori și stele, dar te și lasă orb și mut. □ Iubirea seamănă cu o boală, dar de fapt e o ieșire din convalescență. □ Izvoarele izvorăsc din ceruri, nu din pământ. □ Îi înțeleg bine pe japonezi care refuză să mănânce cireșe din cireșul căruia i-au admirat în extaz florile. Nu poți devora frumosul, oricât de mult ai invoca necesitatea. □ Îl iubea atât de mult, că nu i-a mai dat nicio șansă. □ Îmbogățiții seamănă cu melcii: sunt băloși, distrug vegetația, au o vilă (casă) ultramodernă și trăiesc pe picior mare. □ Îmbucură-mă și pe mine cu ceva – îmi spuse o cerșetoare bătrână. I-am dat un ban binemeritat: nu oricine mă poate învăța un cuvânt nou. □ Îmi pac aproximațiile și apropierile: aproape o capodoperă, aproape gravidă, aproape să reușesc. □ Îmi plac basmele cu final indecis. □ Îmi plac etimologiile populare. Cu o condiție: să aparțină copiilor. □ Îmi plac greșelile, pentru că îmi creează iluzia că mă pot corecta. □ Îmi plac numai  fructele oprite. Și acelea coapte. □ Îmi propun să scriu un cuvânt rotund, așa cum pasărea zidește un ou aproape rotund. □ În absența auzului sau a sunetului, gesturile omului sunt fie ridicole, fie comice, fie tragice. Cam așa trebuie să părem noi extratereștilor, până când aceștia ne vor putea traduce.□ În căsătorie e mai important contactul sau contractul?□ În disputa Făt-Frumos – Zmeu, am fost întotdeauna de partea Zmeului.  Făt-Frumos e un copil râzgâiat care prea le are pe toate.□ În luptă dreaptă, Hercule l-a învins pe Herakles. □ În procesul de esențializare, șarpele  și-a pierdut mâinile și picioarele. Când își va pierde și coada, va deveni un animal cu adevărat perfect. □ În război se țes multe, de la ițe la planuri. □ În seara asta luna avea o lumină răgușită. □ Înainte de vapor, e marea. Înaintea mării, valurile. Înaintea valurilor, plaja. Înaintea plajei, nisipul. Înaintea nisipului, un vapor scrijelit în nisip. De abia acum poți începe o călătorie. □ Înainte vreme literele alfabetului aveau fiecare un echivalent numeric. Acum e invers, poate și din cauza abstractizării…□ Încă nu m-am dumirit dacă iubita mea are spini sau ghimpi. □ Încerca să mă convingă de faptul că raiul și iadul sunt totuna. Am contrazis-o: nu mă puteam trăda, arătându-i că știu de mult timp acest lucru. □ Încerca să mă convingă o violoncelistă că instrumentul ei este cel mai uman dintre toate, întrucât sunetul violoncelului seamănă cel mai bine cu vocea umană. Aiurea. Sunt oameni care vorbesc precum o tobă sau un țambal. □ Îndrăgostitul: te voi privi până când voi deveni privire. □ Întotdeauna comparăm calități, nu obiecte. □ Întotdeauna nuca e prea tare. Normal: nu e cireașă sau căpșună. □ Întotdeauna va fi prea târziu. Chiar și acum. □ Între fudul și fudulii este un raport de inerență. □ Între iluzie și aluzie nu e diferență decât de o literă. □ Între Nefertiti și Cleopatra, o prefer pe Marghioala. Nu e celebră, dar e vie. □ Într-o fracție important nu e numitorul sau numărătorul, ci linia de fracție. □ Înțelepciunea se arată în puține cuvinte. Prostia are nevoie de multă elocvență pentru a reuși să nu spună mai nimic. □ Înțeleptul, privind nisipul deșertului: Cât timp irosit! □ Învățăm din  greșelile altora. Important e cine plătește pentru aceste greșeli. □ Își propunea atât de puțin, încât se putea lăuda că a realizat mai mult decât și-a propus. □ Îți propun, din prudență, să nu ne tutuim. □ Javra este doar denotativ un câine. □ Jigodia nu este doar o boală câinească. □ Jocul trebuie să aibă în el trei semințe: a râsului, a lacrimii și a luptei. □ Jungla are și ea legi, dintre care cea mai importantă e Legea Junglei. □ Jurămintele sunt lacrimi vorbite. □ Kaliu sau potasiu. Staniu sau cositor. Cupru sau aramă. Mercur sau hidrargir. Natriu sau sodiu. Să mai treacă cineva chimia între științele exacte! □ Kant era un cârcotaș: critica chiar rațiunea pură. □ L-a prins pe Dumnezeu de un picior și acum se simte îndreptățit să dea mâna cu el. □ La sânul Evei, Adam se simțea ca-n sânul lui Adam. □ Legea e făcută pentru a fi ocolită. Drumul drept, fără curbe, e un drum absurd. □ Legile sunt pentru cei slabi, pentru a-i ajuta pe cei puternici. □ Lentila a fost descoperită atunci când omul s-a plictisit să vadă mereu aceleași lucruri, la aceeași mărime. □ Leul a devenit regele animalelor, pentru că unii au confundat coama cu coroana. Și, în puls, în deșertul acela nu se descoperise țiței.

Lucian Strochi