□ Nodul e o sfoară indecisă. □ Nostalgie: când îmi voi vedea umbra sufletului? □ Nu am stat nicicând sub subțioara spaimei. □ Nu cred în omul care pretinde că nu a greșit niciodată. Ori e un mincinos, ori un Dumnezeu deghizat. □ Nu cred în revoluții, ci doar în mișcarea de revoluție. □ Nu e trăsnet fără fulger. □ Nu mă închin în fața niciunui erou. Destul că îi suport pe zei. □ Nu mă tem atât de lege, cât de normele de aplicare. Nu mă tem atât de normele de aplicare, cât de oamenii care aplică normele de aplicare. □ Nu orice preot e un duhovnic. □ Nu orice scandare e poetică. □ Nu oricine face un tabel e Mendeleev. □ Nu oțelul jungherului, nici lama ghilotinei, nici toporul de bronz, ci aurul și argintul sunt cele mai însângerate metale. □ Nu pot crede că, la origini, orga a fost un instrument muzical folosit în bordeluri. Dar dacă e așa, unde ne sunt bordelurile de altădată? □ Nu poți să înțelegi un munte, dacă nu ești măcar un deal. □ Nu se dansează pe orice muzică. □ Nu și-a propus un ideal, de teamă să nu ajungă prea repede la el. □ Nu știu de ce am senzația de gol, atunci când mă gândesc la absolut. □ Nu știu de ce pseudonimele sunt mai celebre decât posesorii unor nume adevărate. □ Nu știu să discern între adevăr și minciună. Nu știu cine are dreptate: linia dreaptă sau curba. □ Nu te încrede în șoapte, chiar dacă vin de la frunze. □ Nu te întoarce niciodată într-un loc în care ai trăit un extaz, o experiență fundamentală, o inițiere. Vei fi sigur dezamăgit. □ Nu te odihni prea mult. Adesea odihna, ca și somnul, seamănă prea mult cu  moartea. □ Nu toate muștele fac miere. Dar nici toate albinele nu găsesc cadavre. □ Nu tot ce e rotund e și profund, chiar dacă pare perfect. □ Nu toți doctorii sunt medici. □ Nu vedea pădurea din cauza copacilor. Dar dacă în pădure nu erau copaci? □ Nu-i plac nici cititorii în stele, nici cei de contor. □ Nu-i spune femeii pe care o iubești că o iubești. S-ar putea să te creadă. □ Numerele seamănă cu lumina: cele mai multe scapă percepției noastre. Mă refer la ultra și la infra numere. □ Nu-mi place acest munte: e prea guraliv și spune prea multe prăpăstii. □ Nu-ți alegi prietenii după encefalogramă sau electrocardiogramă, după IQ sau cont bancar. Ca și în iubire, există o doză de imprevizibil și de inconștiență în toate. □ O lege  împotriva omului e o fărădelege. □ O, Doamne, dă-mi puterea să fiu slab și umil! □ Oamenii ar trebui să poarte după moarte alt nume. Morții nu trebuie să se amestece cu cei vii. □ Oamenii au adesea mai multe prenume, dar un singur nume. Și, dacă e femeie, de multe ori renunță și la acesta. □ Oamenii vorbesc în șoaptă în prezența unui muribund din două motive: să nu li se audă pretențiile de moștenitori și bârfele, și pentru că au aflat că auzul e ultimul dintre simțuri care ne părăsește. □ Oare cum ar arăta un templu al necredinței? Ce sfinți și zei l-ar apăra? □ Oare Hercule își făcea muncile la negru sau avea carte de muncă? □ Obraznicul mănâncă praznicul. Și prânzul și cina, dacă nu ești atent (Micul dejun e inclus în preț). □ Oferea generos totul, pentru că nu avusese nimic niciodată. □ Oglinda rămâne cel mai bun prieten. Poate și pentru că e mută. □ Omul către alt om (cu mânie): Bă, animalule! Animalul către alt animal (cu compasiune): Măi, omule! □ Omule – o trestie. De zahăr, dacă e diabetic. □ Prea multe linii: o gară. Prea puține linii: o gaură. □ Prea puține spirite și prea multe oglinzi. □ Prefer să fiu un subiect logic, nu unul gramatical. □ Prenumele, numele nu ne aparțin. Uneori nici renumele. □ Preotul e o persoană orientată, fiind prezent mereu în viața noastră:  botez, căsătorie, moarte. □ Primul dintre egali a fost stabilit doar la fotografie, după o cursă electrizantă. □ Privesc furnicile dintr-un mușuroi și un gând neliniștitor îmi șoptește că sunt și eu privit de cineva care se uită la mine ca la o furnică. □ Privirea se golește de memorie și umblă. □ Proorocul, ca să supraviețuiască în funcție, nu are decât două șanse: să facă o profeție optimistă, convenabilă stăpânului sau una perfect ambiguă. □ Puii ignoranței zămislesc monștri. □ Putem deveni nemuritori în trei feluri: prin operă, prin copii, printr-un cataclism pe care să-l producem contemporanilor noștri. Toate modalitățile sunt extrem de riscante. □ Rațiune sau sentiment? Eu cred că sunt și lucruri mai importante pe lumea asta…□ Râsul e un semn de inteligență, surâsul înseamnă cochetărie, zâmbetul presupune complicitate, rânjetul o revenire la animalitate. Cu toate astea sunt folosiți cam aceiași mușchi faciali. □ Rece, impenetrabilă, perfectă, cu un zâmbet permanent pe buze. Vorbești de o statuie sau de o femeie? □ Recunoști o fiară după colți și gheare, nu după blană. □ Relația  cauză-efect este efectiv una de cauzalitate. □ Rimă pentru ministru: sinistru. □ Rotula e cel mai pios os. □ Rugăciunea ateului: Doamne, Doamne, tată vitreg…□ Rugul și ruga pot avea aceeași temperatură. □  S-a cutremurat când a aflat că trebuia să dea replici unui monstru sacru. □ S-a deschis recent un hotel pentru animale. Cele pentru insecte erau deschise încă din timpul războiului. □ Să adun lumini, să scazi tristeți, să înmulțești zilele senine, să împarți cu ceilalți bucuriile și necazurile. Iată cele patru operații fundamentale care te pot face fericit. Restul sunt operații prea radicale și grele pentru a fi ridicare la putere. □ Să fii furat de un hoț e tragic; un hoț furat de alt hoț e comic. □ Să fim optimiști: încă rimează cu stâncă. □ Să nu râvnești la femeia aproapelui. Dar la aceea a departelui, e permis? □ Să nu(-ți) faci chip cioplit. Dacă am aplica acest îndemn, ar muri de foame sculptorii și de necaz, regii. □ Săgeata trasă din arc nu se mai întoarce. Folosiți bumerangul. Aveți mai multe șanse. □ Sărutul e prima încercare disperată a îndrăgostiților de a reface androginul. □ Sângele meu e cea mai comodă cerneală. □ Schimbarea la față a devenit o practică atât de frecventă, încât mă mir că mai e considerată o sărbătoare. S-ar putea ca în acest caz să fi intervenit un consens politic, pentru binele națiunii. □ Scriitorii au spirit gregar: se simt bine numai împreună în biblioteci. □ Scrisul e un labirint perfect. Pentru că se ascunde în alt labirint: cel al cărții. □ Sculpturile sunt muzică pentru orbi și umbre ale cuvântului pentru poeți.

Lucian Strochi