DONATORII DE SUFLETE (100)

DIALOG CU BUNICA DESPRE CE E  FRICA ȘI MOARTEA ♦ copil fiind nu știam ce e frica / așa că am întrebat-o pe bunica / dacă se teme de moarte furnica / sau câinele pasărea pisica / și cum îți dai seama de e vie sau moartă / o femeie o frunză o legumă fiartă / mi-a răspuns moartea e o poartă /  unii o numesc destin tărâm alții soartă / oricum pe nimeni nu iartă / cu nimic nu vrea să se-mpartă / e ca o ceașcă fără toartă / pentru timp e un fel de consoartă / și de fapt e o oglindă spartă / dar numai oamenii o recunosc / are un miros de tămâie sau mosc / numai doctorii și preoții îl cunosc / moartea e un fel de trecere / pentru unii chiar o petrecere / o bătrână cu o coasă sau secere / aflată pe lumea noastră în întrecere / cu surorile ei vitrege boala și viața / pentru unii e noaptea pentru alții dimineața / pentru unii dosul pentru alții fața / pentru unii ghemul pentru alții ața / pentru unii e neagră ca tăciunele / neînțeleasă ca semnele ca runele / pentru mulți e doar o presupunere / pentru unii o descompunere / sau într-o limbă străină spunere / dar oamenii unde se duc când pleacă / poate că a început să le placă / să stea cu cei duși la o clacă / cum se adună albinele în prisacă / sau apele în răstoacă / sau chiar chemarea de clopot sau toacă / sau se odihnesc ca la lung drum oleacă / sau vor să cânte cu ei să petreacă / dar acum culcă-te și încearcă să vezi / dacă adormi ce mai  visezi / de nu îți povestesc despre capra cu trei iezi / despre fructele din livezi / despre turme și cirezi / despre nisipuri valuri și zăpezi / și oamenii când mor unde dispar / unii  vineți ca norii alți ca dați cu var / alții ca frunza arsă de arțar / sau negri ca un coșar / unii cât aprinzi o scânteie-n amnar / unii tăcuți alții înjurând ca un birjar / unii pe jos alții-n docar / unii neștiuți alții cu ferpar / unii pe mare alții cu gropar / oamenii vin se întorc mai pleacă / ca într-un fel de joacă / de-a apa seacă / în care se îneacă / tot ce începe cu dacă / dintre noi cei mai buni / pleacă doar în ziua de luni / așa au aflat din străbuni / printr-o pădurice de aluni / sau de tineri goruni / trecând prin pășuni / în timpul unei furtuni / sunt frumoși ca niște păuni / senini ca niște nebuni / fără ascunzișuri fără minciuni / sunt frumoși și juni / atât de buni / că n-ai cum să-i mai îmbuni / nu pleacă prea multe luni / alții plini de harț /  pleacă în grup în ziua de marți / n-ai cum să-i desparți / poți cel mult să-i împarți / în întregi și sparți / în ziua de miercuri / pleacă numai cei cu cercuri / cu aureolă de sfinți sau de eroi / dar e deja joi / sunt aleși sunt de soi / pleacă însoțiți de cimpoi / și dacă nu simt miros de usturoi / se întorc ca strigoi / deghizați în cotoi / călare pe măturoi / dar nu se leagă de voi / îi vezi așa ca pe-un altoi / ca pe-o arătare în păpușoi / alteori se întorc puhoi / plini sau nu de nevoi / mânjiți cu noroi / deghizați în moroi / pleacă și cei tineri / de obicei într-o vineri / flăcăi fii sau gineri / fără prea multe rețineri / fără prea multe susțineri / cu rare abțineri / cei cu rânjete / sau plini de zâmbete / pleacă în sâmbete / mulți aflați în moarte clinică / pleacă într-o duminică / o plecare cam cinică / grecii i-ar spune finică / unii sibilinică / alții botulinică / deci fiecare până la urmă / pleacă dar lasă câte o urmă / unii un vers alții o turmă / dar când se întorc / dacă se reîntorc / și asta când fetele torc / firele le spală le storc / și le pun la uscat / asta după ce te-ai spălat / de negrul păcat / dar mai bine deschide cartea / și vei afla ce e moartea / dar nu mi-a spus care carte / așa că le-am luat pe toate în parte / și nu am găsit nimic în niciuna / și nu cred că bunica îmi spusese minciuna / până la urmă voi cerceta luna / și stele care apar și dispar precum noi / cu aureolă de sfinți sau eroi/

MAI NIMIC DESPRE NAȘTEREA MEA ♦ mărturisesc cu uimire / că  știu mai nimic despre fire / de unde vin și cine sunt / de când fac umbră pe pământ / nu știu dacă m-am născut / cum se zice de la început / cum au spus proorocii / sau odată cu bobocii / dacă m-am născut în fân / dacă sunt roman sau român / dacă sunt get sau dac / pui de înger sau de drac / dacă m-am născut în Parâng / unde munții se sărută cu norii / de cum apar zorii / și plâng / sau la poale de Retezat / unde uriașii în capete se mai bat / nu sunt consemnat în  vreo agendă / și  nu cred în vreo legendă / m-am născut pe la mijlocul anului / mai sus de munții Vâlcanului / și mai jos de Sarmisegetuza / unde și astăzi se trage cu archebuza / și unde femeia își apără sânii cu bluza / și o face pe ursuza / mai știu că la naștere / vremurile erau maștere / era cam după război / și nu mai erau cai și boi / nici turme de oi / nici colaci / nici vârcolaci / și se pomenește în utrenie / că oamenii plecaseră în bejenie / și nici asta nu o știu / dacă sunt mort sau viu / de unde plec de unde vin / dacă sunt păgân sau creștin / despre mine nu se scrie nimic în istoria / cea mare comună / nu am purtat niciodată cunună / nu am fost Cuza sau Horia / nici haiduci părinții n-au fost / ar fi atunci poate vreun rost /  m-ar fi recitat copiii pe de rost / dacă am fost singur sau gemeni / dacă ai cui să-i semeni / nu știu dacă am fost alb sau mulatru / dacă știam să urlu sau să latru / să știu măcar un cântec / când m-a smuls lumina din pântec / spun cu multă rușine / deși numele-i lumină din lumine / că nici azi nu știu mai mult / deși par ceva mai cult / și chiar înțelept / să spun repet / cu rușine / nu știu mai nimic despre mine / dar mai știu că la nașterea mea / din ceruri nu s-a desprins nicio stea/

Lucian Strochi