DESPRE NAȘTEREA MEA ȘI TRECEREA PRIN ZODII ♦ până la urmă am fost obligat să mă nasc / altfel ar fi trebuit noaptea să pasc / iarbă albastră de lună sau să beau lapte / de stele mulse de vrăjitoare vreo șapte / sau să cobor într-o mână / cam într-o rână / în cea mai adâncă și luminoasă fântână / iar  eu eram obișnuit cu miracole cu feericul / cu minunata strălucire mată a întunericului /  totul devenise în jurul meu gelatinos flasc / am ridicat din umeri și împins să mă nasc / bineînțeles că mi se promisese prin cântec / aproape orice numai să ies odată din pântec / mai rămânea să-mi aleg așa cam în dodii / una dintre cele douăsprezece zodii / și-am început să gândesc doar n-oi fi zevzec / să optez tocmai pentru prima adică berbec / să mai aștept o epocă de bronz sau de aur / asta dacă m-aș opri firește la taur / dar să văd dacă tot mă arunc între semeni / nu ar fi bine să mă gândesc  la gemeni / sau poate în loc să mă-ncleștez să atac / să mă retrag discret demn să fiu rac / dacă aș fi sigur că am aripă la  subțioară / aș fi ales să fiu frumoasă fecioară / sau firește în ultimă instanță / nu ar fi fost prea rău nici în balanță / dacă aș fi vrut să fiu vestit campion / alegeam să fiu temut scorpion / sau ca lumea să fie săgetată de iubire de dor / nu-mi era greu să fiu săgetător / dacă era să fiu altceva  piron sau dorn / aș fi fost împuns ca ciudat capricorn / sau cum nu-mi place să zbor / aș fi ales să fiu vărsător / nu aveam prea multe sigure  vești / să știu cum e să fii în pești / dar până la urmă am ales tot eu / m-am hotărât să mă nasc leu / auzisem nu știu de unde de undeva / că e singura zodie în loc de planetă c-o stea / așa că fără să am încă vreun nume / m-am aruncat cu capul înainte în lume / acum că știu lucrurile cum sunt cum se țes / că această lume e de neînțeles / m-aș întoarce dacă s-ar putea / renunțând la leu și la stea / ar fi mai bine abia acum socotesc / să-mi aleg ceva din calendarul chinezesc / dar până la urmă presat de împrejurări / rugăminți gemete  amenințări sau urări / m-am gândit să merg înainte / fără să mai comentez adică fără cuvinte / cam așa m-am ivit eu pe lume / păcălit de o stea și de un nume / iar mama rămasă cam fără mimică / a ales dureros o  zi de duminică / și mie ca să-mi fie mai ușor să socotesc / să mă încurc sau și mai grav să greșesc / am ales un an cu un zero în coadă / poftim toată lumea poate să vadă / cartea mea de identitate / și alte acte certificate/

SUFLETUL TĂU  ♦ Stau la coadă atunci când îți împarți / Ca ajutoare umanitare sufletul. / Mereu e cineva în fața mea. / Îmi zâmbești, mă încurajezi / Dar mereu intră în fața mea / Cineva cu nevoi speciale / Suflete oloage, oarbe, surdomute  / Canceroase, obeze, îndrăgostite. /  Și sufletul tău se împarte, desparte/ Și eu stau la coadă cu speranța / Că nu se va termina până la mine /.

DOMNIE LUNGĂ ♦ bătrâne aripi / o duce bine țara / păsări sătule /

O VIAȚĂ  ♦ o lumânare /  păsări roșii nebune/  cuiburi de pace/

SINGURĂTATE ÎN DOI ♦ vară răpusă /  trei picături de ploaie/   două suflete/

CASĂ ♦ suflete kaki /  zăpadă gri la roșii /  acoperișuri/

TANDREȚE ♦ doar la eclipsă / luna face dragoste / orb cu pământul/

SFÂRȘIT♦ săgeata trasă / nu o poate abate / nici inima mea/

TRAGEDIE OPTIMISTĂ ♦ trage iubire / tu nu mă vei ucide / inima-i goală/

MARINĂ ♦ o siluetă /  a gândului zodie /  plajă cu nudiști /

ARBORE GENEALOGIC CU SCARĂ ♦  și păianjenul crede despre pânza lui că-i o scară / și vrăbiile cred că drumul prăfuit e o scară / și focul crede că fumu-i o scară / și pasărea-i scară pe cer / și teama vărgată-i o scară / și umbra ce urcă cu – amurgu-i o scară / și razele cred că sunt scări / numai noi urcând pe urmele noastre / vasile, maria și ion / ca pe fușteie numai noi știm / că scara noi suntem / nu credem nimic dar / noi / suntem / scara /

DEMITIZARE ♦ homer a murit asasinat /  ziua-n amiaza mare / în plină stradă / atunci când am auzit un copil spunând / lâna de aur era fân sau eventual / iarbă ofilită de brumă / simțeam atunci o imensă nevoie / de iarbă / nu mi-ar fi ajuns nici goana unui cal sălbatic / aș fi vrut să-i spun o poveste acelui copil / l-am oprit chiar / dar el mi-a retezat-o brutal / numai copiii pot fi atât de brutali / nu domnule tata mi-a spus înainte de moarte / fiule să nu crezi niciodată / în povești, în mituri, în minciuni / și în alte minuni

*** (STAU URSITOARELE) ♦ stau ursitoarele la căpătâiul / cuvântului meu  și-l descântă / neagră să-ți fie făptura / și urma pasului tău albă / un rând de carte-nchis de-ar fi să sfâșii / precum un spin virgina mână / gura ta  moștenită rană fie / să te-neci de nouă ori în vocale / și-n consoane-a zecea oară / să te doară mâna ce te scrie / să iubești tăcerea să țipi de-o întâlnești / străveziu după lucruri să te ascunzi / să te zărești totuși / să nu roșești niciodată / să nu îngălbenești / cartea care te-o iubi să fie / veșnic deschisă / și vie

Lucian Strochi