DONATORII DE SUFLETE (115)
Ți-am dat întâlnire, peste multe secole, la Vatican. Și ai venit, întâlnindu-ne la intrarea în Biblioteca Apostolică Vaticană.
A fost fondată oficial în 1475, dar în realitate ea este mult mai veche.
M-am uitat prin cataloage, așteptându-te.
Ce am aflat e cu adevărat impresionant: peste 1.600.000 de cărți vechi și moderne, 8.500 de incunabule (65 pe pergament), peste 150.000 de codice manuscrise, peste 300.000 de monede și medalii, hărți, steaguri, peste 23.000 de obiecte de artă.
Am cerut permisiunea cardinalului Raffaele Farina, bibliotecarul Sfintei Biserici Romane, să vizităm biblioteca.
Aveam legitimația de ziarist și am vrut să i-o prezint. Mi-a spus râzând:
– Cine ajunge până aici nu are nevoie de legitimație. Și apoi oricine poate veni cu o legitimație, chiar dacă e falsă.
Am intrat în Biblioteca Secretă a Vaticanului și am studiat zece dintre cele mai mari secrete, la care, se spune, nu are acces decât un număr extrem de redus de cardinali din jurul Papei.
Cum am ajuns și noi acolo? Simplu: un mare învățat chinez spunea că dacă adevărul se află închis în zece cercuri concentrice de fier, greu e să desfaci (să tai) primul cerc. Celelalte vor ceda de la sine…
Și apoi noi eram suflete, iar sufletele se strecoară peste tot. Poți opri aerul să intre într-o încăpere? Tu te întruchipaseși în Venera Nona.
Am putut citi toate cele treizeci și trei de Evanghelii, pe lângă cele patru canonice, precum și alte cărți despre care nu știam mare lucru: Evanghelia eseniană a păcii (în aramaică);Cele XIII Codexuri de la Nag Hammadi, între care Evanghelia Adevărului, Tratatul despre Înviere, Evanghelia după Toma, Evanghelia după Filip, Despre obârșia Lumii, Tratatul despre suflet, Apocriful lui Ioan, Evanghelia Egiptenilor, Sofia lui Iisus Hristos, Dialogul Mântuitorului, Apocalipsa lui Pavel, Prima apocalipsă a lui Iacov, A doua Apocalipsă a lui Iacov, Apocalipsa lui Adam, Apocalipsa lui Petru, Cugetul Marii noastre Puteri, Învățăturile lui Silvanus, Zostrianos, Deslușirea cunoașterii, Afirmațiile lui Sextus; Cartea Înțelepciunii lui Solomon; Turba Philosophorum, cu dialogurile reale ale celor nouă filosofi: Anaximandru, Anaximene, Anaxagora, Empedocle, Archelaus, Leucip, Ecphantus, Pitagora și Xenofan, găsindu-se în ele date despre cele mai nebănuite secrete ale lumii, despre elementele esențiale ale vieții și ale morții, în 72 de cuvântări; Psdeudo-Aristotel cu Secretele Secretelor, cu frumoase gânduri despre suflet în capitolul 7 al Cărții a treia, din care îmi amintesc un foarte scurt fragment: „Scias ergo quod anima universalis est vis spiritualis orta post intelligentiam voluntate divina, et habet tres vires curentes in corporibus sicut lumen solis in partibus aeris, una virium est intellectiva, secunda est sensitiva, tertia est vegetativa, quam illustravit gloriosus Deus septem viribus, quae sunt attractiva, retentiva, digestiva, expulsiva, nutritiva, generativa, informativa.”; Corpus Hermeticum cu cele trei părți din înțelepciunea întregii lumi: Alchimia – Lucrarea Soarelui, Astrologia – Lucrarea Lunii și Teurgia – Magia sau Arta Lucrurilor Divine; Cassiodor – Instituțiile – în care am găsit câteva lucruri sensibile și adevărate: „Adhaesit anima mea post te” și o Rugăciune: „Praesta, Domine, legentibus provectum, quaerentibus legem tuam peccatorum omnium remissionem, ut qui desiderio magno ad lumen Scripturarum tuarum pervenire cupimus, nullis peccatis caligantibus obscuremur”; apoi seria de Apocalipse: Apocalipsa lui Moise, Apocalipsa lui Ezdra, Apocalipsa lui Pavel, Revelația lui Ioan Teologul, Adormirea Maicii Domnului, Apocalipsa lui Petru, Apocalipsa Fecioarei, Apocalipsa lui Zedra; Cele patru Cărți despre Viața lui Adam și a Evei; Cele două cărți Pistis Sophia; o carte despre Manuscrisele de la Marea Moartă; Edda lui Snorri Sturluson – despre mitologia nordică; Centuriile lui Nostradamus din care merită reprodus măcar un catren: „Le corp sans ame plus n’estre en sacrifice / Jour de la mort mis en nativité / L’esprit divin fera l’ame felice / Voyant le verbe en son eternité. ”; Cartea splendorii – Zoharul; cărți mai noi despre subiecte vechi: Zecharia Sitchin – Regele care a refuzat să moară. Anunnaki și căutarea Nemuririi; Ana, bunica lui Iisus și Ana, vocea Magdalenelor de Claire Heartsong.
Și câte altele, rafturi întregi, cărți pe care, numai ca să le răsfoiești, ți-ar fi trebuit o viață întreagă.
Apoi am dat de un raft cu cărți blestemate între care Evanghelia după Iuda, Cartea Îngerului Raziel, Cartea de smarald, Tratatul despre cei trei impostori: Moise, Iisus, Mahomed, Marele Albert (grimoarul secret al vrăjitorilor – 1245-1580), Codexul Voynich (scris într-o limbă necunoscută – 1404-1438), Centuriile lui Nostradamus (1555), Fama Fraternitatis (1614 – manifestul rozacrucienilor), Cartea Mută (un manual alchimic de la 1677), Grand Grimoire – o carte descoperită în mormântul regelui Solomon, cu texte care conțin invocări ale diavolului, o carte de hârtie, dar care nu poate fi arsă, ruptă, tăiată), Cartea Legii ((scrisă de Fiara 666) -1904), Necronomicon (Cartea care îți ia mințile), scrisă de Lovecraft. Merită a fi citate câteva versuri din Lovecraft: „Un somn întru vecie e moarte-amăgitoare / Căci între ere ciudate și moartea-i muritoare”), Cartea Cărților a lui Robert Charroux.
Am ieșit din biblioteca secretă, promițându-ne că vom scrie fiecare măcar câte o carte interzisă.
În Biblioteca Apostolică Vaticană am mai găsit texte, cărți, manuscrise despre mituri și texte cosmogonice ale asiro-babilonienilor precum Epopeea creației lumii, Cosmogonia lui Berossos, Epopeea lui Ghilgameș, Mitul lui Zu, Mitul lui Adapa, Mitul lui Etana, Nergal și Ereșkigal, imnuri, invocări, ode, incantații, texte sapiențiale, fabule; texte feniciene: Legenda lui Keret, Legenda lui Aqhat, Poemul Refaim, Poemul Hadad, Miturile lui Baal, Mitul nașterii Aurorii și Amurgului, Nunțile lunii; texte hitite, îndeosebi riturile (pentru purificarea zeului și a omului, pentru împotrivire la vrăjitorie, contra ciumei, de purificare – în care se cere ajutorul demonilor protectori, contra impotenței, înaintea unei lupte) și oracolele.
Am ieșit năuciți din Bibliotecă. Era prea mult pentru mintea noastră omenească. Și chiar pentru sufletele noastre, care aveau totuși doi aliați puternici: timpul și cuvântul.
Mi-au trebuit trei luni pentru a ajunge la Troyes. Acolo, într-o magnifică bibliotecă, se aflau la loc de cinste și cărțile mele: ÉREC ET ÉNIDE, CLIGÈS, YVAIN OU LE CHEVALIER AU LION, LANCELOT OU LE CHEVALIER DE LA CHARETTE, PERCEVAL OU LE CONTE DE GRAAL, PHILOMENA, GUILLOME D’ ANGLETERRE, CHANSONS COURTOISES.
Trecuseră opt secole de când părăsisem frumosul oraș și acum sufletul meu se reîntorcea într-o frumoasă, fastuoasă lansare de carte a Editurii Gallimard, toate aceste opere fiind cuprinse într-un volum bibliofil de 1531 de pagini pe hârtie „foiță de țigară” intitulat CHRÉTIEN DE TROYES. ŒUVRES COMPLÈTES.
Eram în anul 1994. Am auzit că editura Gallimard ieșea pentru prima dată din Paris pentru o lansare de carte. Totul s-a desfășurat la Teatrul din Troyes și au fost prezente 600 de personalități din toată lumea.
Întâlnirea a durat șase ore și am fost emoționat până la lacrimi văzându-mi cântecele interpretate cu instrumente din epoca mea, adică secolul XII. Apoi am fost invitați la marea Bibliotecă din Troyes, unde se găsesc, între altele, peste 1.700 de manuscrise medievale, între care Biblia conților de Champagne, Evangheliile Notre Dame aux Nonnains, colecția Cicero cu anluminuri, Sulul morților de la Abația St. Benigne din Dijon, lung de 8 metri, Regula Pastorala de Grigore cel Mare din secolul VI, peste o mie de manuscrise de la Abația din Clairvaux. Te-am găsit în sala mare a bibliotecii citind din opera Ducelui Charles d’ Orléans. Erau acolo Balade, Cântece, Carole, Lamente, Rondeluri.
Dar mi-ai zâmbit și mi-ai spus:
– Tot Lancelot e cartea care-mi place până la uitarea de mine.
Mi-am adus aminte că în 1164 deveniseși contesă, erai Contesa Marie de Champagne, iar eu eram de patru ani în slujba ta.
Atunci sufletele noastre s-au întâlnit și au putut visa împreună.
Ne-am despărțit, dar în ochi ni se citea dorința de a ne întâlni de mai multe ori în sutele de ani ce vor urma.
Ne-am mai întâlnit și la Sankt Petersburg, în cea mai veche bibliotecă publică din Rusia. Trebuia să mă descurc între peste 15 milioane de cărți. La care se adăugau jurnale, ziare, reviste, publicații oficiale, hărți.
Am avut un vis. Nu știu dacă eu sau sufletul meu. Nu știu dacă sufletele visează, ar trebui să o facă, pentru că visul e mai aproape de suflet decât de trup.
Am visat că eram prințul Dimitrie Cantemir și îmi căutam în Biblioteca Imperială din Sankt-Petersburg scrierile mele. Aici trebuiau să fie toate. Știam că sufletul meu se ascundea adesea în cărți, lăsându-se presat în joacă, așa cum se presează o frunză într-o carte, în amintirea copacului din care a provenit. Sufletul meu se lăsa presat de alte suflete, ale mele sau ale altora. Voiam să-mi regăsesc amprenta, o urmă a faptului că trecusem pe aici.
Iată cărțile pe care le-am găsit, toate pe același raft:
Divanul sau gâlceava înțeleptului cu Lumea sau Giudețul sufletului cu trupul; Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago (Imaginea de nedescris a științei sacre); Compendiolum universae logices institutionis (Compendiu al sistemului logicii universale); Tarifu ilmil musiki ala vegni maskus (în turcă) (Explicarea muzicii teoretice pe scurt); Istoria ieroglifică în douăsprezece părți împărțită, așijderea cu 760 de sentenții frumos împodobită, iar la începătură cu a numelor străine în tâlcuitoare scară; Panegiric către Petru cel Mare; Monarchiarum physica examinatio (Examinarea naturii monarhiilor); Descrierea statului Moldovei vechi și de astăzi; Incrementa atque Decrementa Aulae Othomanicae (Istoria creșterii și descreșterii Curții Otomane); Hronicul vechimei a româno-moldovlahilor, întăi pre limba latinească izvodit, iar acum pre limba românească scos cu truda și ostenința lui Dimitrie Cantemir, voievodul și de moșie domn al Moldovei și svintei rosiești împărății cneaz; Viața lui Constantin Cantemir supranumit cel Bătrân, domnul Moldovei;Minunatele revoluții ale dreptei răzbunări a lui Dumnezeu împotriva Cantacuzinilor vestiți în Țara Românească și a lui Brâncoveanu; Locuri obscure în Catehism; Cartea sistemului sau întocmirea religiei mahomedane; Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei); Dinastia Cantemireștilor –secolele XVII-XVIII; Curanus; Cântarea Cântărilor –după muzică turcească; Însemnare a toate zilele.
Lucian Strochi