Aici îmi apare mai clar Maria Magdalena. Era una dintre discipolele Mele. Mai târziu, pentru că nu voiau ca în preajma Mea să fie și o femeie sfântă în afară de Mama, s-a spus că era o femeie adulteră, o prostituată. În realitate era o văduvă bogată care a sprijinit în toate felurile, inclusiv cu bani, mișcarea Mea.

A scris și ea o Evanghelie care cuprinde multe discuții pe care le-a avut cu Mine. Și pot să spun că avea o memorie bună…

Dar despre ea am să vă mai spun, pentru că merită.

Am intrat în Ierusalim, întâmpinați triumfal de mii de oameni care purtau crenguțe de finic, ramuri tinere, verzi.

Eram călare pe un asin și adulat ca un Rege. Preoții Iudeei, sub conducerea lui Caiafa, i-au cerut lui Pilat din Pont să mă judece. Pilat nu m-a găsit vinovat, dar a acceptat execuția mea, la cererea mulțimii instigate de preoți.

Știam că voi fi condamnat și ucis. Am fost crucificat în a XIV-a zi a lunii Nisan, mai exact vineri, 14 Nisan. Eu știu că a fost anul 33, atunci când era vizibilă Luna nouă la Ierusalim. Unii susțin că data crucificării a fost 3 aprilie 33 sau 1 aprilie 33. Toate sunt sub semnul lui 3…

Pentru creștini, Eu sunt Mesia și Fiul lui Dumnezeu și am adus mântuire prin moartea și învierea Mea.

Am fost și sunt considerat profet și ascet în Islam, un Mesia fals în Iudaism și mandeanism, o manifestare  a lui Dumnezeu de către bahá’i, un avatar de către hinduși, un salvator și un aducător de gnoză de diferite secte gnostice și un Părinte Spiritual de susținătorii New       Age-ului.

Și poate că, în veacuri, vor veni peste oameni și alte religii și Eu voi fi și atunci acolo.

Dar să amintesc de ultimele mele ore pământene.

Am cântat imnuri și am ieșit la Muntele Măslinilor. Și le-am zis:

„În această noapte, voi toți vă veți poticni întru mine, că scris este:  Bate-voi păstorul și se vor risipi oile turmei. Dar după ce voi învia, voi merge mai înainte în Galileea.”

Am ajuns în Ghetsimani  și le-am zis ucenicilor:

„Ședeți aici, până ce Mă voi duce acolo ca să Mă rog.”

Și le-am spus lui Petru și celor doi fii ai lui Zevedeu:

„Întristat de moarte Îmi este sufletul. Rămâneți aici și privegheați împreună cu mine.”

Și mai făcând câțiva pași, am căzut cu fața la pământ, rugându-Mă și am zis:

„Părintele Meu, de este cu putință, treacă pe-alături de Mine paharul acesta!…Dar nu cum voiesc eu, ci cum voiești Tu, facă-se.”

Și le-am spus celor pe care i-am găsit dormind:

„Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită. Că duhul este osârduitor, dar trupul, neputincios.”

Și iarăși M-am rugat și am zis:

„Părintele Meu, de nu-i cu putință să treacă pe-alături de Mine acest pahar, ca să-l beau, facă-se voia Ta!”

Și m-am rugat și a treia oară, rostind aceleași cuvinte.

Și le-am mai spus ucenicilor:

„Iată, ceasul s-a apropiat și Fiul Omului Se va da în mâinile păcătoșilor. Sculați-vă să mergem; iată, s-a apropiat cel care Mă va vinde…”

Și acela care a venit a fost Iuda și el mi-a zis:

„Bucură-te, Învățătorule!”

Și m-a sărutat.

Și gloata mare cu săbii și ciomege, trimiși de arhierei și de bătrânii poporului au pus mâna pe mine și M-au prins.

Și unul dintre cei care erau cu Mine, întinzând sabia, a lovit sluga arhiereului, tăindu-i urechea.

Și Eu i-am zis:

„Întoarce sabia ta la locul ei, că toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. Sau crezi cumva că nu pot să-L rog pe Tatăl Meu și să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? Dar cum se vor împlini Scripturile, că așa trebuie să fie?”

M-au dus la Caiafa. Iar arhiereii, bătrânii și tot sinedriul căutau mărturie mincinoasă împotriva mea, ca să Mă omoare.

Și n-au găsit, deși veniseră mulți martori mincinoși. Dar mai pe urmă au venit doi și au spus, arătând spre Mine:

„Acesta a spus: Pot să dărâm templul lui Dumnezeu și în trei zile să-l zidesc.”

Și ridicându-se arhiereul, M-a întrebat:

„Nu răspunzi nimic la ceea ce mărturisesc aceștia împotriva ta?”

Dar Eu am tăcut.

Și arhiereul Mi-a mai zis:

„Jură-te pe Dumnezeul Cel Viu să ne spui nouă dacă tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.”

Și eu i-am răspuns:

„Tu ai zis.”

Dar vă mai spun Eu vouă: „De acum Îl veți vedea pe Fiul Omului șezând în dreapta Puterii și venind pe norii cerului.”

Iar arhiereul, sfâșiindu-și veșmintele, a zis:

„A spus o blasfemie! Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum    i-ați auzit blasfemia! Ce părere aveți?”

Și ei au răspuns:

„Vinovat este de moarte!”

Și atunci s-au bulucit spre Mine și M-au scuipat în obraz și M-au bătut cu pumnii și unii Îmi dădeau palme, zicând:

„Profețește-ne, Hristoase, care este cel ce te-a lovit?”

Și făcându-se dimineață, toți arhiereii și bătrânii poporului au ținut sfat împotriva Mea, să Mă omoare. Și legându-Mă, M-au dus și M-au predat guvernatorului Ponțiu Pilat.

Iar Iuda, văzând că am fost osândit la moarte și cuprins fiind de căință, a înapoiat arhiereilor cei treizeci de arginți ca preț al trădării, zicând:

„Greșit-am vânzând sânge nevinovat.”

Și el aruncând arginții în templu, a plecat de acolo și s-a spânzurat.  Și arhiereii luând  arginții au spus:

„Nu se cuvine să-i punem în visteria templului, deoarece sunt preț de sânge.”

Și ținând sfat au cumpărat cu ei Țarina Olarului, pentru îngroparea străinilor. Și i s-a spus de atunci Țarina Sângelui.

Și astfel s-a împlinit cuvântul spus prin Ieremia profetul, care a zis:

„Și au luat cei treizeci de arginți, prețul Celui Prețuit, pe care l-au prețuit fiii lui Israel și i-au dat pe Țarina Olarului, cum mi-a rânduit mie Domnul.”

Stăteam înaintea guvernatorului și el m-a întrebat:

„Tu ești împăratul Iudeilor?”

Iar eu i-am răspuns:

„Tu o spui.”

Și la învinuirile pe care Mi le aduceau arhiereii, Eu nu ziceam nimic. Și Pilat a zis:

„Tu nu-i auzi câte mărturisesc împotriva ta?”

Era sărbătoarea Paștilor și guvernatorul avea obiceiul să-i elibereze mulțimii un întemnițat pe care îl voiau oamenii. Și aveau un întemnițat vestit care se  numea Baraba.

Și Pilat a întrebat:

„Pe care vreți să vi-l eliberez: pe Baraba sau pe Iisus căruia i se spune Hristos?”

Și mulțimea a zis:

„Pe Baraba!”

Și Pilat a întrebat:

„Dar ce fac eu cu Iisus căruia i se spune Hristos?”

Toți au strigat:

„Să fie răstignit!”

Și Pilat a întrebat din nou:

„Dar ce rău a făcut?”

Dar mulțimea striga:

„Să fie răstignit!”

Iar Pilat a luat apă și și-a spălat mâinile în fața mulțimii zicând:

„Nevinovat sunt eu de sângele Dreptului Acestuia. De acum, pe voi vă privește!”

Iar mulțimea a zis:

„Sângele lui asupra noastră și asupra copiilor noștri!”

Baraba a fost eliberat, iar pe Mine, după ce M-au biciuit, M-au dat să fiu răstignit.

Ostașii guvernatorului M-au dus în pretoriu, M-au dezbrăcat de haine,  Mi-au pus o hlamidă roșie și împletind din spini o cunună Mi-au pus-o pe cap  și îngenunchind înaintea Mea, Îmi ziceau în batjocură:

„Bucură-te, împărat al Iudeilor!”

M-au scuipat, M-au bătut cu trestii, M-au îmbrăcat cu hainele Mele și M-au dus să Mă răstignească.

Și ieșind, și Eu neputând să-Mi duc crucea, de grea ce era, au pus pe un om din Cirene, numit  Simon, să Mi-o ducă. Și ajungând la locul numit Golgota, adică Locul Căpățânii, Mi-au dat să beau vin amestecat cu fiere.

Și după ce m-au răstignit, au împărțit hainele Mele prin aruncare la sorți ca să se împlinească ce a spus profetul:

„Împărțit-au hainele Mele loruși, iar pentru cămașa Mea au aruncat sorți.”

Și deasupra capului Meu Mi-au pus vina Mea scrisă:

„Acesta este Iisus, împăratul Iudeilor.”

Și atunci au răstignit în dreapta și în stânga Mea doi tâlhari.

Și oamenii mă defăimau, trecând  prin fața mea, zicând:

„Tu, cel ce dărâmi templul și în trei zile îl zidești, mântuiește-te pe tine însuți! Dacă ești fiul lui Dumnezeu, coboară-te de pe cruce!”

Și arhiereii ziceau:

„Pe alții i-a mântuit, dar pe sine nu poate să se mântuiască! Dacă este împăratul lui Israel, coboară-se acum de pe cruce și vom crede în el; s-a încrezut în Dumnezeu: să-l scape acum, dacă-l vrea; că a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu.”

În același chip Mă ocărau și tâlharii cei răstigniți împreună cu Mine.

Apoi, în ceasul al șaselea, s-a făcut peste tot pământul întuneric mare, vreme de trei ceasuri.

Și atunci am strigat:

„Eli, Eli, lama sabahtani?” Adică, pe limba tuturor:

„Dumnezeul meu, Dumnezeul Meu, de ce m-ai părăsit?”

Și unii, care stăteau de strajă, au crezut că îl strig pe Ilie.

Și un soldat luând un burete și umplându-l cu oțet, Mi-a dat să beau.

Iar ceilalți au zis:

„Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-l scape.”

Iar Eu, strigând cu glas mare, Mi-am dat duhul.

Și multe s-au mai întâmplat atunci: catapeteasma templului s-a sfâșiat în două, de sus până jos, și pământul s-a cutremurat și pietrele  s-au despicat și mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți au înviat și, ieșind din  morminte după Învierea Mea, au intrat în Sfânta Cetate și s-au arătat multora.

Și sutașul și cei care mă păzeau, văzând cutremurul și cele întâmplate au zis înfricoșați:

„Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu  a fost Acesta!”

Și erau acolo multe femei, care mă urmaseră din  Galileea,   slujindu-mă, între care Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov și a lui Iosif și mama fiilor lui Zevedeu.

Iar în amurgul zilei a venit un om bogat din Arimateea, pe numele lui Iosif, care era și el ucenic al meu și a cerut trupul meu lui Pilat. Și Pilat a poruncit să-i fiu dat. Și Iosif, luându-mi trupul, m-a înfășurat cu giulgiu curat și l-a pus în mormântul cel nou pe care-l săpase în stâncă; și prăvălind o piatră mare la ușa mormântului, a plecat. Iar acolo erau Maria Magdalena și cealaltă Marie, șezând în fața mormântului.

Iar a doua zi, adică sâmbătă, s-au adunat arhiereii și fariseii la Pilat grăind:

„Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul acela a spus încă de pe când era în viață: „După trei zile mă voi scula”. Deci poruncește ca mormântul să fie ținut sub pază până a treia zi, ca nu cumva, venind ucenicii lui, să-l fure și să spună poporului: „S-a sculat din morți”; și rătăcirea de pe urmă va fi mai rea decât cea dintâi.”

Iar Pilat le-a zis:

„Aveți strajă; mergeți și păziți-l cum știți”.

Iar arhiereii și fariseii au pecetluit piatra și au întărit cu strajă strașnică paza mormântului.

Iar spre sfârșitul sâmbetei, când se lumina a Duminică, Maria Magdalena și cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. Și iată, mare cutremur s-a făcut, căci îngerul Domnului pogorându-se din cer a prăvălit piatra de la ușă și ședea deasupra ei. Și înfățișarea sa era ca a fulgerului și îmbrăcămintea sa era albă ca zăpada.

Iar îngerul le-a spus femeilor:

„Nu vă temeți, că știu că pe Iisus Cel răstignit Îl căutați: El nu este aici, căci S-a sculat precum a zis. Veniți de vedeți locul unde fusese pus și mergând degrabă, spuneți ucenicilor Săi că S-a sculat din morți; și iată că va merge mai înainte cu voi în Galileea; acolo îl veți vedea. Iată, eu v-am spus.”

Și femeile au plecat în grabă  de la mormânt, cu frică și cu bucurie mare și au alergat apoi să-i vestească pe ucenicii Lui.

Iar Eu m-am apropiat de ele și le-am spus:

„Bucurați-vă!”

Iar ele, apropiindu-se de Mine, Mi-au cuprins picioarele  și Mi s-au închinat.

Iar Eu le-am zis:

„Nu vă temeți. Duceți-vă și vestiți-i pe frații Mei să meargă în Galileea și acolo Mă vor vedea.”

Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde    Le-am poruncit, și ei văzându-Mă, Mi s-au închinat, iar unii s-au îndoit. Iar Eu m-am apropiat de ei și le-am zis:

„Datu-Mi-s-a toată puterea în cer și pe pământ. Drept aceea, mergeți și învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit Eu vouă. Și iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.”

Lucian Strochi