Erau și cărți care puteau fi editate având drept suport aerul. Informațiile puteau fi împachetate în așa fel, încât bibliotecile lumii   încăpeau într-un cub cu latura de un centimetru…

Cărțile puteau fi străvezii, iar conținutul lor schimbat după preferință. Dacă îți plăcea o scenă de dragoste, o puteai prelungi. Dacă întâlneai o scenă violentă, o puteai comprima sau chiar suprima. Cărțile erau vii… Oamenii renunțaseră la hrană pentru că puteau să se aprovizioneze direct cu energie. Oamenii renunțaseră la hainele de sezon, la mănuși, la căciuli, la bluze, la pantaloni. Purtau acum un costum vibrațional, care îi proteja de orice, inclusiv de priviri indiscrete. Se acopereau cu un fel de peliculă care putea avea orice culoare, în funcție de dorință, putea avea chiar irizații, pentru cei nehotărâți. Temperatura corpului era reglată automat. Nu se mai produceau infecții, nu mai apăreau boli. Totul era rezolvat din fașă. Copilului i se administra un așa-zis vaccin și acesta îi asigura o imunitate perfectă. Dispăreau cancerul, tuberculoza, ciuma, holera, toate bacteriile, toți virușii.

Și ceea ce era mai important, omul își putea programa durata vieții. La 21 de ani, într-o ceremonie publică, fiecare avea posibilitatea să-și programeze durata vieții pământene. Toți oamenii erau conștienți de faptul că erau eterni. Așa că nu trebuia să-și programeze prea mulți ani pe această planetă, destul de înghesuită de altfel. Se vor înființa depozite energetice, bănci de date.

Oricând putea căpăta dreptul la viață terestră un brontozaur, un mamut, o pasăre dispărută. La fel putea fi „resuscitat” orice om care trăise pe această planetă: Homer, Aristotel, Alexandru Macedon, Leonidas, Napoleon, Dante, Shakespeare, Cervantes… Dar, desigur, numai cu o aprobare specială…

Ștefan se gândea să scrie o carte care să conțină atât viața sa, cât și a sufletului său pereche, funiile de suflete și de lumină, toate întrupchipările sale și ale sufletului pereche. Cupluri celebre sau anonime.  Ar fi dorit să consemneze toate întâmplările semnificative din viața sa, toate trăirile, emoțiile, victoriile, înfrângerile, toate acumulările. Dar dincolo de toate, frumusețea sufletului uman, care se înmulțește prin iubire, prin dăruire.

Ar fi dorit să o numească Donatorii de suflete. Se gândise și la o copertă: Hristos răstignit pe cruce. Dar brațele lui se preschimbă, dincolo de pironul care le fixează, în aripi de înger. O aripă, cea din dreapta sa, e acoperită de pene. Iar penele sunt pentru scris…

Aripa din stânga e acoperită de lacrimi. Căci lacrima înseamnă și tristețe și bucurie.

Coperta a patra îi crea probleme. Ar fi vrut să fie o arcă a lui Noe; sau un bărbat gol care gândește; sau o femeie frumoasă, o posibilă icoană…

Găsesc tot soiul de lucruri ezoterice. În primul rând pătrate magice:

4	9	2
3	5	7
8	1	6

(Saturn)

Ce e magic în acest pătrat e faptul că adunate în  linie, pe coloană, în diagonală, obținem mereu 15!

 

Era  și pătratul magic al lui Albrecht Dűrer, din Melancolia:

 

16	3	2	13
5	10	11	8
9	6	7	12
4	15	14	1

 

Suma numerelor este constanta magică 34 în rânduri, coloane, diagonale principale. Cifrele centrale din ultimul rând indică anul creației operei 1514 (prin alăturare). Erau notițe grăbite despre pătratele de ordinul trei (suma 15) consacrat zeului Saturn, ordinul patru (suma 34), consacrat lui Jupiter, ordinul cinci (suma 65) consacrat lui Marte, ordinul șase (suma 111) consacrat Soarelui, ordinul șapte (175) consacrat lui Venus, ordinul opt (260) consacrat lui Mercur și ordinul nouă (369)  consacrat Lunii. Era extrase din opera lui Cornelius Agrippa Despre filosofia ocultă din 1533, dar și note, observații, comentarii din operele lui Emanuel Moschopoulos, Stifel, Fermat, Pascal, Leibnitz, Frénicle de Bessy, Bachet de Méziriac, La Hire, Saurin, Euler și alți matematicieni celebri.

Dar pe el l-au fascinat pătratele magice cu litere, dintre care cel mai celebru rămâne fără îndoială pătratul SATOR:

 

S	A	T	O	R
A	R	E	P	O
T	E	N	E	T
O	P	E	R	A
R	O	T	A	S

 

Textul poate fi citit de sus în jos, de jos în sus, de la stânga la dreapta sau de la dreapta la stânga. Sunt trei vocale:  A, O, E și cinci consoane: S,T,R,P,N. Tehnic, acesta este un palindrom pătrat în 2D, adică un pătrat admite patru simetrii: identitate, două reflexe diagonale și o rotație de 180 de grade.

Dar Ștefan notase multe lucruri interesante: „Pătratul e prezentat pentru prima dată de Albert cel Mare, fiind preluat dintr-un manuscris italian din secolul al IX-lea.

 

Este gravat în biserica din Rochemaure-en-Vivaldes din secolul al  XII-lea, în domul din Siena și în catedrala Ordinului de Malta din La Valetta. În Evul Mediu timpuriu a fost una dintre cele mai răspândite formule magice. E pus în legătură cu templierii, dar originea sa este mult mai veche, din Pompei în Britania, scrijelit în metal sau piatră, pe stâlpi sau ca amuletă sau chiar pe obiecte de uz casnic.”

 

„Sensuri:

1. Semănătorul (Dumnezeu) ține creația în mișcare. Arepo = de la repere = a se târî, a se ascunde, deci semănătorul ține creația sa în ascuns prin mișcare.
2. Prin anagramare: PETRO ET REO PATET ROSA SARONA. Lui Petru căruia cu toată vinovăția sa îi stă deschis trandafirul Șaronului.
3. Tot prin anagramare: PATER NOSTER A-O (Tatăl nostru Alfa și Omega (începutul și sfârșitul, scris de două ori)

SATOR = din serere = a semina

AREPO= probabil nume propriu, fie inventat sau poate de origine egipteană; formă codificată a numelui Harpocrates sau Hor-Hap (Serapis)

TENET= verb, din tenere= a ține, el/ea ține, cuprinde, stăpânește, pricepe, susține

OPERA =lucru, grijă, ajutor, muncă, serviciu, efort/necaz

ROTAS =roată”

 

„Traducerea ar fi următoarea: Fermierul (semănătorul, plantatorul) Arepo (își) folosește plugul ca formă de muncă.”

„Având în vedere că șirul consoanelor extrase din pătrat, unit cu literele centrale ale Pătratului produce STRN și că SaTuRN era zeul roman al ciclurilor timpului, al agriculturii și magiei, această afirmație este deosebit de relevantă: Sator poate a fost un nume sacru al zeului Saturn. Marcus Terentius Varo era de părere că numele Saturn și-a avut originea în verbul sero (semăna/zămisli), din care provine substantivul SATOR.

Teoria este afirmată în continuare când se observă că soția lui Saturn este OPS, din care provine termenul OPUS, a cărui formă de plural este OPERA.

 

David Daube susține că cuvântul AREPO reprezenta o redare ebraică sau aramaică a literelor Alfa-Omega de către primii creștini.

Miroslav Marcovich afirmă că AREPO este o prescurtare latinizată a numelui Harprocate, zeul soarelui ce răsare.

Pătratul Sator ar putea fi o „mandala teoforică”.

Acest pătrat magic este vizibil într-un număr mare de descoperiri arheologice: în subsolul bazilicii Santa Maria Maggiore, în ruinele romane ale orașului englez Cirencester, în Oppede, în Vaucluse, în   Puy-en-Velay, în curtea Capelei Saint-Claire, în Certosa di Trisulti din Collepardo, în Santiago de Compostela, în ruinele cetății Aquincum(Ungaria), în Riva San Vitale din Elveția. Oricum toate exemplele cunoscute sunt după apariția creștinismului.”

Utilizarea Pătratului Sator într-un cadru creștin trebuia să corespundă unor scopuri apotropaice, precum multe alte inscripții sugestive, între care ABRACADABRA  sau ABRAXAS.

Iată și anagrama SATOR AREPO TENET OPERA ROTAS:

 

					P
					A
					T
		A			E			O
					R
P	A	T	E	R	N	O	S	T	E	R
					O
		O			S			A
					T
					E
					R

 

Pătratul ar fi un crux dissimulata, un sigiliu ascuns în folosul primilor creștini pe vremea persecuțiilor.

Și multe alte amulete, una mai ingenioasă decât alta…

Erau apoi multe alte pagini vorbind despre culori, despre valorile lor terapeutice. Până la urmă Ștefan credea că totul pornește și sfârșește în vibrație…

Lucian Strochi