1. Cel slab îl va învinge întotdeauna pe cel puternic. Totul e să fie perseverent.
2. Cele mai bune cărți ale mele sunt cele încă nescrise. Lor le dăruiesc gândurile mele, sentimentele mele, bucuriile și tristețile mele, visele mele. Când termin o carte mă despart de ea cu o ultimă îmbrățișare. Simt că nu mai e a mea. Reușesc să o uit. Dacă nu ar fi așa, nu aș mai putea scrie nicio carte.
3. Cele mai greu de evaluat sunt simțurile care nu au organe de simț: simțul măsurii, simțul umorului, bunul simț.
4. Cele mai multe verbe sunt cele legate de vorbire. Asta și pentru că nu știm ce e vorba.
5. Cele mai pline de gânduri înțelepte sunt cărțile pe care nu le-am citit încă.
6. Cercul e un pătrat tocit. Sau care și-a pierdut colțurile, dându-se de-a dura. (din gândirea unui copil).
7. Cerdacul e locul de unde un dac privește cerul.
8. Cere-i unui copil să deseneze o stea și el și-o va imagina cu colțuri (de obicei cinci). De ce oare?
9. Cerul e mai albastru dacă nu ar fi patimile roșii, galbene, negre sau cenușii ale oamenilor. Adică norii.
10. Chinezi spun că un drum de 10000 de li începe cu un pas. La chinezi și la furnici, se poate. La noi e mai complicat: Cum să fie pasul? La stânga, la dreapta, înapoi, înainte, sărit?
11. Cine alege, nu culege.
12. Cine caută permanent perfecțiunea, riscă să o găsească până la urmă. Și abia atunci va fi cu adevărat nefericit.
13. Cine nu isprăvește un lucru e un neisprăvit. Cine termină un lucru e un terminat. Dar de obicei ai posibilitatea de a opta.
14. Cine nu-și pierde sufletul de copil devine nemuritor.
15. Cine scrie un vers e înțelept ca un proverb. Cine scrie un distih e dilematic. Cine scrie trei versuri e japonez sau italian. Cine scrie un catren e perfect.  Cine scrie cinci versuri nu știe ce e cu el. Și nici noi.

Lucian Strochi