Cerneala simpatica-Aforisme (45)
- Poți zbura și fără aripi. Dar atunci nu mai ești păsăre
- Poveștile încep cu „A fost odată” pentru a nu se crede că istoria s-ar putea petrece în prezent.
- Prefer cascada avalanșei. E mai naturală.
- Prefer să ard pe rug decât într-un crematoriu. Din mai multe motive.
- Prefer să împietresc de spaimă câteva secunde decât să fiu statuie impasibilă în piață publică timp de câteva secole.
- Prefer să traversez un munte, decât un mușuroi. Și asta din mai multe motive.
- Prefer tușurile în locul retușurilor.
- Prefera să fie libertin decât anarchist
- Preotul este un doctor al sufletului. Doctorul e un preot al trupului. Și amândoi apar când stai culcat.
- Prezentul continuu e timpul care ne lipsește cel mai mult.
- Prietenia e limita de jos și de sus a iubirii.
- Primește laudele și injuriile cu aceeași indiferență.
- Prin lustruire, toate obiectele își sporesc valoarea. E valabil și pentru cuvinte.
- Privește toiagul nu ca pe un sceptru, ci ca pe un lăstar
- Procesul te însoțește în orice faptă, nu doar la Judecătorie.
- Pronumele este tot un prenume care înghite apoi numele. Așa cum Nicu îl înghite pe Cosmescu.
- Propun și eu o formulă: E= mc3. Cu siguranță, cineva o va demonstra cândva.
- Propune-ți întotdeauna salturi sau sărituri cât mai mari și atunci pașii de mers ți se vor părea foarte ușori. Dar nu uita că o scriere începe obligatoriu cu prima pagină. Și tot obligatorii sunt și celelalte.
- Puicuța nu e cloșcă. Așa că nu strica cu ea ouăle.
- Punând după gratii un condamnat și fotografiindu-l cu un număr pe piept nu facem decât să reabilităm demnitatea numărului.
- Punctul de plecare pe un drum e întotdeauna același. Punctul de sosire e de fiecare dată diferit.
- Pune un suflet între oglinzi paralele și vei descoperi un înger, un sfânt sau chiar un alt suflet.
- Putem ghici în cafea, în bobi, în măruntaie de pasăre, în palmă, în nori. Eu mi-am propus să ghicesc în cioburi de oglinzi.
- Puținele lucruri aflate în preajma noastră ne ajută, fiindu-ne unelte. Prea multele lucruri, ne sufocă.
Lucian Strochi