1. Rima e mai tare decât credem: când scriu vis mă gândesc la cais. Aș vrea să mă gândesc la cireș, dar dau greș.
2. Rima perfectă pentru vis nu este cais, ci viitor. E rimă de rădăcină…
3. Riscul de a face lucruri bune e minim. Dar e drept, și a face lucruri rele e la fel de lipsit de riscuri.
4. Robotul va fi învins de om atâta timp cât acesta nu l-a programat să poată greși.
5. Romanță rimează cu clanță.
6. Ruga nu se face cu cuvinte obișnuite, ci cu cuvinte fără cuvinte și care se spun doar în gând și în inimă.
7. Rugăciunea e bună numai dacă e făcută cu amândouă mâinile și între ele ai propria-ți inimă.
8. Rușinea nu seamănă, deși pune pete pe obraji, întotdeauna cu pojarul,  cu rujeola sau cu oricare boală de piele. Pentru că e o boală de suflet.
9. Să învățăm mereu de la ceilalți. Aceasta e prima regulă a înțelepciunii.
10. Să renunți la o iubire este o crimă cu premeditare.
11. Să stai strâmb și să judeci drept. Asta pentru că s-a stat drept sau drepți și s-a judecat strâmb.
12. Șacalul este un animal între lup și vulpe și care de fapt este un cal cu șa de unde și numele (din teza unui elev ingenios).
13. Șaiba rimează cu naiba, atunci când lipsește sau nu se potrivește.
14. Salata de cuvinte e, până la un punct, acceptabilă. Inacceptabilă mi se pare salata de idei.
15. Șapte e cifra inițierii. Așa o fi, dar prea seamănă cu o coasă…
16. Sărăcia strălucește, e „lucie”. Bogăția e mată și înfrânge până și poleiala.
17. Șarpele are ca semn distinctiv două puncte (:). Dar fac cât unul (.)sau cât trei (…)
18. Şarpele e o şopârlă invalidă. (Din gândirea unui copil)
19. Șarpele e un animal foarte important. Ce s-ar fi făcut fără el Adam și Eva?
20. Șarpele monetar poate fi veninos sau nu. Oricum mușcă întotdeauna pe cineva.
21. Șarpele năpârlește, dar nu își pierde niciodată otrava.
22. Scriind, realizez că niciodată nu pot fi singur.
23. Scriitorul e un semănător de litere. Depinde de ce seamănă și de ce îi răsare. Și de ce culeg ceilalți…
24. Scriptura e sfântă, icoana e sfântă. Cum se numește oare fapta sfântă?
25. Scrisul a fost inventat de oameni pentru a nu uita ce au promis ieri, și pentru a le da o șansă pentru mâine. Popoarele care nu au cunoscut scrisul au dispărut din istorie.
26. Scrisul e unul din puținele lucruri de origine divină. El este și cârja memoriei.
27. Scrisul nu e apanajul omului. Numai că ființele scriu întotdeauna altfel decât omul. Fără litere, fără cerneală, dar cu multă lumină.
28. Se lăuda că a descoperit acul cu două capete ascuțite. Dar s-a înțepat într-unul și a murit repede. Era un ac de scorpion.
29. Se pare că porcul distinge, dintre animale, cel mai bine culorile. Normal: se hrănește cu lături.
30. Se poate citi în orice: în palmă, în piatră, în stele, dar cel mai adesea în piele de vițel sau în hârtie. Pentru restul materialelor, „a citi” e înlocuit de „a ghici”.

Lucian Strochi