Cine nu vrea in paradis sau despre o nuvela devenita piesa de teatru
Splendoarea Paradisului este o scriere greu încadrabilă într-o specie epică, având elemente de povestire, de nuvelă şi chiar de microroman.
Spaţiul-limită este destul de larg, dar necruţător: Teafăra. Așezare ascunsă după munți, pitită între coline, ștearsă, decolorată de timp și de uitare. Aici poți trăi și muri într-un deplin anonimat, aici poți iubi dureros sau înălțător, fără ca semnul sufletului inundat de lumină și sublim să fie încrustat pe undeva. Cer și lut, murmur înghițit de văzduh.
Ca atmosferă, nuvela (s-o numim aşa pentru că analiza primează, înlocuind naraţiunea) aminteşte atât de Decameronul lui Boccaccio, cât şi de scrierile clasicilor ruşi precum Cehov, Goncearov sau Turgheniev.
O expoziţie Ghoerghe Vadana în iulie este într-adevăr o surpriză. De câţiva ani buni, Gheorghe Vadana ne obişnuise ca, de ziua lui, în februarie, să-i fim prin preajmă.
Până la expoziţia sa din 2016, de la Piatra-Neamţ pe care am avut plăcerea să o vernisez, nu ştiam prea multe lucruri despre pictura lui Cornel Paiu.
Geta Stan Palade pare o adolescentă travestită în femeie, derutându-ne cu o vârstă incertă, trăirile ei fiind contradictorii şi evadând dintr-un timp cronologic şi biologic: Încinsă sunt de-o flacără,/mi-am culcușit uitarea sub saboți/azi am fugit în Cosmos de la școală/să văd pe Lună dacă sunt roboți!//Enigmă/clipitele le-am adunat/dintr-un exil de teamă macerat,/lăsați s-alerge caii prin omăt,/e-un chilipir pecetea de-împărat!… (CAI DE STELE)
Cristinel Ionuţ Prisacaru este un artist complet şi complex.
La editura Cetatea Doamnei şi prin grija tipografiei Autograf, ambele din Piatra Neamţ, a apărut în 2016 albumul MIRCEA RĂSVAN CIACÂRU- O MARCĂ INCONFUNDABILĂ, un album monografic sub semnătura a doi cunoscuţi autori: Constantin Tomşa şi Viorel Nicolau.
Pasărea măiastră este albastră şi morala fabulei propuse e simplă: pe un cer albastru o pasăre albastră e invizibilă. Adică aşa cum trebuie să fie o pasăre măiastră. E greu să precizezi dacă pasăre aparţine unei specii necunoscute sau nu. Forma ei ne îndreaptă şi spre o pasăre de hârtie, care, nu-i aşa, şi ea zboară. Sau este o creaţie a pictoriţei, un patent, un proiect de pasăre.
– Speranţă –Adevăr. Având în spate acest triunghi al certitudinii, spaima e una doar aparentă.
Catrina, Vergina. Paisprezece, fără a socoti Cora, adică de două ori şapte, o dublă iniţiere. Dar ultima scoarţă mai are cel puţin două valori simbolice: cea de pisanie, de pomelnic, de rememorare şi cea de palimpsest, literele desluşindu-se cu greu. Unele nume dispar, altele reapar, semn că nimic nu e pierdut, dar nici veşnic. Ne aflăm acum într-o dimensiune umană, timpul învingând spaţiul.
Nemţeană prin naştere (s-a născut la 1 martie 1956 la Bozienii de Jos), Monica D. Carp este romaşcană prin reşedinţă şi activitate. A absolvit Facultatea de Arte plastice, Decorative şi Design, specializarea pictură, Universitatea de Arte George Enescu – Iaşi. Are studii doctorale la aceeaşi universitate, titlul tezei de doctorat fiind Simboluri din arta populară şi artă creştină-ortodoxă integrate în pictură, îndrumător prof. dr. Dimitrie Gavrilean. Activitatea profesională se întinde pe trei decenii, artista debutând în 1986 la Sala Ateneu din Bacău, ultimele, din 2016, fiind la Muzeul de Artă din Roman şi Piatra Neamţ. Are peste 20 de expoziţii personale, la Roman (Muzeul de Artă: 1987, 1992, 1997, 1999, 2002, 2016, Casa Armatei, 1998), Piatra Neamţ (Galeria Lascăr Vorel (2004, 2010, 2012), Muzeul de Artă (2016), Muzeul de Istorie (2003)), Bacău (Sala Ateneu, 1986), Galeriile Alfa (2005), Complexul muzeal Iulian Antonescu (2015), Centrul internaţional George Apostu (2000), Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu, (2004), Hanu Ancuţei (2001), Iaşi Galeriile Bibliotecii Gheorghe Asachi, Palatul Culturii (2004, 2005). A participat la diverse expoziţii colective şi de grup organizate în oraşele: Iaşi, Roman, Piteşti, Botoşani, Bârlad, Suceava, Bucureşti.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.