La coafor

2015-06-04-la-coafor– Bună ziua! Ce aţi dori?

– Aş dori o coafură a la Elena Udrea.

– Adică aţi dori să deveniţi blondă…

– Nu, avocată. Dar mai bine nu: aş dori o coafură a la Andreea Marin. Ştiţi surprize… surprize…. Sau a la Mihaela Rădulescu.

– De ce anume Andreea Marin sau Mihaela Rădulescu?

– Din spirit de patriotism.

Vigilenţă

2015-06-04-telefonAlo? DNA-ul? Cum cine e la telefon? Eu! Cum mă cheamă? Dar ce vă priveşte pe Dumneavoastră cum mă cheamă pe mine? Asta-i culmea! Nu vorbeşti decât de câteva secunde cu cineva la telefon şi gata, vrea să facă prezentările. Mai bine v-aţi face treaba, că până acum nu aţi prins decât peşti mici şi aţi lăsat să vă scape rechinii? Cum, cine spune asta? Eu şi toată presa liberă şi independentă! V-am dat telefon să vă reclam un caz de mare corupţie. Vecinul de la etaj, da, cel care stă chiar deasupra mea, a adus cinci canistre de vin roşu în puterea nopţii cu o maşină cu număr de înmatriculare acoperit de noroi şi cu doi indivizi suspecţi care l-au ajutat să care şi apoi dosească canistrele. De unde ştiu că sunt indivizi suspecţi? Păi, Dumneavoastră aţi căra canistre cu vin roşu la unu noaptea? Vedeţi? Ce tip de maşină? Un AUDI CUATRO 4 x 4… Nu există aşa ceva? Păi, nu v-am spus eu că sunt suspecţi? Au deghizat maşina, au mascat-o, să n-o mai poată recunoaşte nimeni! Cum, nu mă pricep eu la maşini? Se poate? Răposatul meu concubin avea motocicletă şi chiar o Dacie împrumutată. Staţi, că mai e ceva. Ieri, acelaşi vecin, a cărat 7,5 kilograme de salam de Sibiu, 4, 25 kg de caşcaval, zece baxuri de apă minerală Borsec şi trei de apă plată, mi-a scăpat marca, parcă Izvorul alb? Cum, de unde ştiu cantităţile? M-am informat. Nu trebuie să fim bine informaţi? Ce spunea nemuritorul Einstein: Secolul XXI va fi secolul informaţiei sau nu va fi deloc. N-a spus-o el? Cine, Malraux? Şi ce importanţă are asta? Important e că cineva a avut curajul să o spună. A spus despre religie? Nu-i nimic. Informaţia e religia secolului nostru. Cum cine a spus-o? Eu! Pe ce stradă stau? Sunteţi cam indiscret! A, aveţi nevoie pentru a verifica informaţia? Dar ce nevoie mai aveţi să verificaţi informaţia? N-am verificat-o eu? Bine, în fine: Strada Lămîiţei, Bloc A7, scara A, apartamentul 11. Strada Lămâiţei, nu La mitei, da, bloc A şapte, A de la Adriean şi şapte de la magnifici. Aţi înţeles şi ştiţi şi pe unde vine? De unde ştiţi? Aţi mai avut un caz de corupţie în zonă şi nu îl ştiu eu? Cum, nu sunteţi DNA-ul? Dar cine sunteţi? Intreprinderea Piscicolă? De asta v-a amuzat chestia cu peştii şi rechinii! Cum, aţi şi verificat sesizarea?!? Extraordinar! Cum, fata vecinului se mărită şi eu nu ştiu? Extraordinar! Dar Dumneavoastră cine sunteţi? Chiar vecinul? Extraordinar, ce coincidenţă. Tocmai vroiam să vă felicit pentru fericitul eveniment. Cum, mă invitaţi şi pe mine la nuntă? Vă mulţumesc. Faceţi o nuntă fără daruri? Tocmai mă pregăteam să şi ofer fiicei Dumneavoastră un material de o rochie. Cum? Luare şi dare de mită? Se poate? Doar oameni suntem! Atunci casă de piatră şi termopane! Pe curând, vecine!

Scrisoare de intenţie

Domnule Director General,

2015-05-04-mimi-mosorSubsemnata Mimi Mosor, actualmente de profesie fără profesie, cu domiciliul instabil în toate oraşele importante ale patriei, stabilită temporar de două săptămîni în frumosul dumneavoastră oraş, liberă de orice obligaţii, cu un program flexibil şi un CV ceva de speriat, neangajată social şi politic, că nu pot spune despre mine că sunt şomeră, întrucât nu am lucrat niciodată, nici prin faţă nici pe la spate pe cineva, că am vrut să mă angajez odată, dar patronul a zis că mă angajează de probă şi, dacă sunt bună, atunci îmi face carte de muncă peste trei luni şi eu l-am dat dracului, că am aflat că era căsătorit şi aşa făcea cu toate angajatele, dar cu mine nu i-a mers şi atunci el mi-a zis că, dacă mă răzgândesc, atunci să-l caut, dar eu nu m-am răzgândit, că eu ştiu că nici bărbaţii nu se răzgândesc, mai ales cînd e vorba de tinere, că eu sunt minoră şi minoritară şi de aceea vin la dumneavoastră cu o cerere, că am aflat că sunteţi serios, răbdător şi înţelegător, nu degeaba aţi fost şi profesor de matematică şi familist cu tradiţie şi atunci vreau să vă rog să-mi aprobaţi o cerere de însoţitor de handicapat, că am înţeles că se plăteşte bine, mai bine ca minimul pe economie la stat şi eu vă garantez că voi avea grijă de mine ca de ochii din cap, că una, Lili, mi-a zis să încerc şi asta, că numai cei care încearcă câştigă, ca la loto, şase din patruzeci şi nouă şi că ce dacă n-am nici un handicapat în familie sau pe stradă şi nici eu nu am handicap, dar cine ştie ce se poate întâmpla mai încolo – un cutremur, o inundaţie, o secetă, o molimă –  şi e mai bine să prevezi decât să vindeci, aşa că ar fi mai bine dacă s-ar avea în vedere şi acest aspect că, decât să dăm salarii compensatorii, mai bine să prevenim fenomenul şi eu vă promit să am o ţinută ireproşabilă atât în viaţă, cît şi în societate, să fiu o mândrie a instituţiei pe care cu onoare o conduceţi şi  poate o să am şi eu noroc, nu ca altele, care au zis că se fac dansatoare şi că s-au măritat în Italia sau în Turcia şi s-au întors cu buzele şi cu burta umflate şi statul trebuie să aibă grijă de cetăţenii săi, mai ales dacă sunt tineri şi au tot viitorul în faţă.

Cu stimă,
Mimi Mosor

Mărţişoare anticipate

Lucian Strochi - Martisoare anticipateSoţia: Să nu-mi spuzi că iar ai avut şedinţă?!?
Soţul: Nu-ţi spun!
Soţul: Şi atunci de ce ai întârziat?!?
Soţul (încurcat): Am ales şi am cumpărat mărţişoare. Ştii, mâine e ziua femeii…
Soţia: Ştiu, cum să nu ştiu. Că o zi pe an avem şi noi dreptul… Şi ai fost singur la mărţişoare?
Soţul: Dar cu cine?
Soţia: Ştiu eu… poate cu lungoaica de la registratură. Sau cu grăsana de la contabilitate. Sau cu blonda de la resurse umane. Sau…
Soţul: Mărţişoarele le alegi singur…
Soţia: Fără nici o indicaţie?
Soţul: Fără!
Soţia: Mă rog! Mie ce mărţişor mi-ai adus?
Soţul: Ţie îţi dau posibilitatea să alegi!
Soţia: Adică nu te-ai putut hotărî singur?
Soţul: Ba da, dar am spus că tu ai să ţi-l alegi pe cel mai frumos…