SONETUL MUNTELUI (931) (82) E

eu vă vorbesc de vremuri vechi cărunte

domnul vroia pentru natură–o luntre

și-a început semeț să se încrunte

și-a pus atunci mirat mâna la frunte

 

și-așa a apărut întâiul munte

nu mai cunosc prea multe amănunte

cine și ce vroiau să se înfrunte

o luptă grea între civili și junte

SONETUL BOLII DIVINE (81)

Când iubim frunzele devin albastre,

Rotindu-se în spirale  străvezii;

Pietrele par turme migrând, iată, vii…

Lumânările de priveghi sunt astre…

 

Miros și  norii a trupuri de copii,

Pădurile ajung pe rând fiastre;

Pe umeri cresc brutal aripi măiastre

Și uiți să mai cânți, să scrii, să-ți aparții…

SONETUL OGLINZII 80

Nu-i vreme de poveste, de colindă

Stejaru-a înghețat visând în ghindă

Și fața lumii-i gravă suferindă

 

Zadarnic steaua vrea să se aprindă

Și noaptea să adoarmă în oglindă

Spre trestii trece lebăda murindă

Trupul  de suflet vrea să se desprindă

SONETUL SINESTEZIILOR 79

Te pipăi cu priviri unde sonore

Adulmec gust buimac și cred că-s hore

Albastre și fierbinți secunde-n ore

Vin duhuri sfinte viața să implore

 

Durerile au devenit minore

Himerele îmi sunt de-acum tutore

Mi-s simțurile toate carnivore

Și verdele mai vrea să mă devore

 

Degetu-n mare plin e de glagore

Și mă întreb timid dacă Tagore

Iubit mai este astăzi de Lenore

 

Nu știu dacă mai sunt în Singapore

În Insulele-Azore sau Comore

În parfumatul suflet  totul dor e

Lucian Strochi

SONETUL PRIMAVERII (PRIER) 78 E

O noapte lungă patru anotimpuri

Un timp desprins din alte două timpuri

Suspin divin murim trăim iubim puri

Destinele aflate  în răstimpuri

 

Visări  și gânduri blând leneșe mai curg

Calm tăvălită în sfâșiat amurg

Apocalipsă cal negru alb și murg

Vibrații pure spațiul  e demiurg

SONETUL PIANISTEI ALBASTRE DIN LUNA 77

Cu sâni adulmecând eternitatea

Și c-un surâs frângându-mi jurăminte….

Așa te știu: rebelă și cuminte

Privire alungând seninătatea…

 

Mi te-ai ivit dincolo de cuvinte;

Îmi ești de-a pururi dreaptă jumătatea;

Învăț ce-nseamnă ruga, bunătatea,

Căci te-am ales mai sfântă între sfinte…

SONETUL ICOANEI FACATOARE DE MINUNI 76

Ioan Popei - IcoanaIcoana e fereastră și oglindă:

Un ochi ce se deschide către ceruri,

Un suflet, cânt, un vers cu lerui leruri…

În case-alese se anină-n grindă.

 

Cu sfinți bătrâni priviți în multe  feluri,

Cu îngeri cu privirea suferindă…

Ea poate lumea-ntreagă s-o cuprindă

Cu  aur pur îndepărtând flageluri. 

SONETUL SUFLETELOR NOASTRE 75

Adesea sufletul tău mă inundă

Cucerind inima,  nervii, privirea;

Culegându-mi, fără grabă, iubirea…

Leagăn,  val fără apă, fără undă.

 

Mă caută mov, cercetându-mi firea,

Încercând în trupul meu să se-ascundă;

Uitare de sine, blândă, profundă

Căutând androgin, vag, potrivirea.

SONETUL LUI BRANCUSI DĂRUIT MARIEI 74

Eu pot să fac să cânte bronzul, piatra

Sau marmura, atât de-nșelătoare;

Eu pot să rup o rază, ram din soare

Și să-nfierbânt doar cu privirea vatra.

 

Pot să cioplesc cuvântul ce te doare

S-o zămislesc în gând pe Cleopatra

Să țes un rând păgân din Panciatantra

Să-ngheț un zâmbet să topesc ninsoare

SONETUL PRIMULUI OM 73

Bătrâne sunt amintirile mele

Poate chiar de la începutul lumii,

Când omul nu era deasupra humii

Și nu cotrobăia prin vis, prin stele.

 

Pielea mea avea strălucirea lunii;

Privirile păreau  ancore grele…

Pleoapele –ntredeschise erau vele

Gura mea cerceta  buza genunii…