Monere (o mie şi unu de rânduri): Cânturile 17-22
XVII
într-o noapte cu lună plină
în biblioteca învelită în lumină
de sidef de argint de pulberi de stele
logostele
au început să vorbească
cu limbă crăiască de iască păsărească
cărţile mele
vorbeau între ele
despre vrute nevrute
despre domniţe diafane despre brute
despre cavaleri despre ţărani
despre războaie de o sută de ani
despre graniţe despre cetăţi despre bani
despre eroi despre morminte
vorbeau cu şi fără cuvinte
învelite-n piei de viţel
în carton lipit cu clei de oase
vorbeau cu limbi de oţel
cu limbi de mătase
vorbeau îndeosebi în latină
de aceea vorbele aveau o patină
puţin neobişnuită bizară
vorbeau vorbe mari despre datorie şi ţară
despre credinţă şi despre dreptate
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.