Luă cupa¹ forma sânului femeii,²

Băură până-n miez târziu de noapte.³

Dar n-au putut să dea răspuns ideii:

De ce e în cupă-i vin, în loc de lapte?⁴

Lucian Strochi

RUBAIAT IV 6 

 Luă cupa¹ –simbolistica şi mitologia cupei este extrem de arborescentă. Paharul, cupa, pocalul au fost recipientele setei şi prin urmare au fost legate de această dorinţă. Graalul este un asemenea exemplu. Dar cupa poate păstra şi veninul şi sângele şi orice elixir. Forma cupei este de asemenea esenţială.

forma sânului femeii,²  – se pare că o asemenea cupă având şi forma dorinţei este una perfectă.

Băură până-n miez târziu de noapte.³ –cupa poate fi şi un simbol al beţiei, al desfrâului, după cum poate fi legată şi de sacralitate. Oricum, cupa se opune antitetic bastonului, fiind un simbol feminin. O demonstraţie amplă o oferă Gilbert Durand în Structurile antropologice ale imaginarului.

Dar n-au putut să dea răspuns ideii:  

De ce e în cupă-i vin, în loc de lapte?⁴  –ultimul vers face apel la logica unui beţiv, dar întrebarea e îndreptăţită. Dacă această cupă are forma unui sân de femeie, normal ar fi ca în cupă să fie lapte.

Se sinucide-un soare înecat în struguri¹

Şi calm mor struguri roşii torturaţi în teascuri.²

Din must şi vin învie bucuroşii muguri,³

Se-aprinde iarăşi soare din amare vreascuri.⁴

Lucian Strochi

RUBAIAT III 5 

 Se sinucide-un soare înecat în struguri¹ –unul dintre cele mai frumoase rubaiate. E închinat vinului, băutură divină, ce are în toate culturile mari un zeu. Metaforă pentru a spune că soarele dă dulceaţă boabelor de struguri, c se topeşte în aceste boabe.

Şi calm mor struguri roşii torturaţi în teascuri.² –este sintetizat procesul obţinerii vinului, strugurii fiind mai întâi zdrobiţi, torturaţi în teascuri.

Din must şi vin învie bucuroşii muguri,³ –şi mustul şi vinul se pot acoperi de floare. De aici şi ideea mugurilor.

Se-aprinde iarăşi soare din amare vreascuri.⁴ –ciclul e complet. Asemenea soarelui, vinul aduce bucurie oamenilor.

Cu el, prieten eşti la toartă¹

Şi te conduce pân-la poartă.²

Vrei să împarţi, cu dânsul, orice soartă:³

Dar te trezeşti… şi o laşi moartă.⁴

Lucian Strochi

RUBAIAT II 4 

 Cu el, prieten eşti la toartă¹ –acel „el” neindividualizat poate fi orice companion, care îţi devine prieten la beţie.

Şi te conduce pân-la poartă.² –beţivii se despart greu unul de altul, cuprinşi de o bruscă amiciţie.

Vrei să împarţi, cu dânsul, orice soartă:³– într-o stare de beţie, poţi deveni generos, împărţind cu partenerul de băutură soarta şi lumea.

Dar te trezeşti… şi o laşi moartă.⁴– trezirea, brutală,  dar necesară, pune lucrurile la punct.

De te priveşti prea mult într-o oglindă,¹

Ea, moartea, s-ar putea să te cuprindă.²

Pe ea nu mai poţi s-o cumperi şi s-o vinzi,³

Dar ascunde-te între două oglinzi.⁴

Lucian Strochi

RUBAIAT I 3 

 De te priveşti prea mult într-o oglindă,¹ –oglinda este un simbol cu multiple semnificaţii. Oglinda reflectă  „adevărul, sinceritatea,conţinutul inimii şi al conştiinţei”.

Ea, moartea, s-ar putea să te cuprindă.² –Există credinţa că oglinzile trebuie acoperite atunci când a murit cineva. Altfel oglinda ar putea reflecta moartea şi ar putea influenţa destinului celui care o priveşte.

Pe ea nu mai poţi s-o cumperi şi s-o vinzi,³ –oglinda este obiectivă, nu minte şi nu înfrumuseţează. Este incoruptibilă.

Dar ascunde-te între două oglinzi.⁴ –Oglinda prezintă totuşi o particularitate interesantă: dacă te plasezi între  două oglinzi, imaginea ta se multiplică la infinit şi în acest fel te îndepărtezi de moarte.

Mă-nclin,  suspin¹ şi îţi spun: O, mare, cai am,²

Dever şi-averi, de veri, aferim, prin veri; ³

Livezi, cu ochii nu le vezi, le-aş da de ieri⁴

Pe toate, pe un vers sublim, de-Omar Khayyam.⁵

Lucian Strochi

OMAGIU (RUBAIAT) 2 

 Mă-nclin,  suspin¹ –acest rubaiat are o muzicalitate aparte, rime interioare, jocuri de cuvinte, omofone, dintre cele mai inedite, mai interesante.

şi îţi spun: O, mare, cai am,² –o mare, cai am care poate fi decodat în două feluri, prin invocaţie adresată mării sau unui conducător nenumit O, mare…(urmează titlul). Dar ca omofonie expresia seamănă cu numele poetului numit în ultimul vers, Omar Khayyam. Acest text este de fapt un elogiu adus de un învăţător, unul mare maestru, cum este poetul persan.

Dever şi-averi, de veri, aferim, prin veri; ³ –impresionant joc de cuvinte, de eufonii.

Livezi, cu ochii nu le vezi, le-aş da de ieri⁴ –aceeaşi observaţie

Pe toate, pe un vers sublim, de-Omar Khayyam.⁵   -ultimul vers conclusiv, conţine cheia între gului poem. Mai trebuie spus că rubaiatul, vine de la rub (patru, – în arabă indicându-se astfel numărul versurilor).

Salvându-Şi Scutul – Stratagemă

Sub Stâlp Solar Surpând Silicii

Sfidând Suav Străvechi Sigilii

Satanic Stârv Stă Semnul Stemă³

Lucian Strochi

SEMN¹– această poezie are o istorie interesantă. Eram la o întâlnire cu cititorii, când o fată m-a întrebat cu prefăcută candoare: -Puteţi să scrieţi şi poezie cu rimă? (Până atunci citisem câteva poezii fără rimă). –Pot. Nu e nicio problemă. –Aţi putea scrie acum o poezie cu rimă? a continuat perfid eleva.        – Da. Mai mult: aş putea scrie o