Cerneala simpatica-Aforisme (16)
- Cât de mult trebuie dilatată sau comprimată clipa pentru a deveni eternitate?
- Ce a fost la început: litera sau numărul? Mai ales de când am aflat că fiecare literă e un număr. Și invers…
- Ce e mai bine pentru o femeie: să fie cea mai frumoasă dintre urâte sau cea mai urâtă dintre frumoase?
- Ce e mai importantă: nașterea sau învierea? Întrebarea mi-a fost pusă de un ateu și mărturisesc că nu am știut ce răspuns să-i dau.
- Ce frumos miroase o subțioară de înger!
- Ce s-ar întâmpla cu noi, oamenii, dacă am înmuguri și am înflori primăvara?
- Ce simplu ar fi pentru oameni dacă s-ar realiza și transplanturi de părți de suflet. Nu de alta, dar donatori de suflete s-au găsit câțiva.
- Ce versuri frumoase: „De la mine pânʹ la tine/Numai ruguri de lumine.” Nu știu cine le-a scris. Aș vrea să le fi scris chiar eu.
- Cea mai bună memorie aparține apei. Nu mă credeți? Vedeți câtă apă se află în creier și câtă în os, procentual vorbind…
- Cei care te contrazic și au dreptate, nu au simțul umorului.
- Cei mai mari fani ai tăi sunt tufanii.
- Cel care nu isprăvește un lucru este un neisprăvit, chiar dacă e ispravnic.
- Cel care știe ce este iubirea trebuie să fie cu adevărat trist.
- Cel mai adesea trupul este singurul refugiu al sufletului.
- Cel mai bine armele albe se călesc în sânge.
- Cel mai dificil labirint este cartea.
- Cel mai greu de definit cuvânt este cuvântul tăcere.
- Cel mai profund este cântecul mut. Pentru că acel cântec e scris în toate gamele, cheile, cu toate notele și folosește toate instrumentele.
- Cel mai sigur acoperiș pentru un om rămâne cerul.
- Cel mai vechi strămoș al nostru este cu siguranță omul de zăpadă.
Lucian Strochi