VACA – ilustratie de George Romila

V, v
VACA

E mama noastra-a tuturora;
Bei lapte sfânt, când se arata aurora;
E fiica lunii sau a lunii mama:
O tine între coarne, cum tii tu o naframa.
Când zeii mor, cosciug de vaca-i trupul;
Hraneste ursul, omul, taunul, poate lupul;
Doica a lumii, stapâna peste moarte
Si, pentru ceruri, e deschisa carte;
O jertfa sfânta pentru zei de frunte…
Când e baltata-i tara si insula si munte.

Lucian Strochi

URSUL – ilustratie de George Romila

U, u
URSUL

Când ursoaica si-a vazut puiul ucis de-o masina,
N-a mai avut zi, n-a mai avut lumina
Si-a început sa sfâsie, urlând de nebuna,
Lacrimi de stele, razele de luna
Si tot nu s-a linistit.
Asa ca-ntr-un asfintit
A început sa rupa cu dintii si ghearele
Padurea în care tremurau caprioarele,
Copacii care, cu ramurile,
Nu i-a oprit de la moarte neamurile;
Ca si-n vara trecuta, prin august, pe zece,
A gasit-o pe soru-sa, rece,
Tot pe sosea, tot pe drum asfaltat,
Fie drumul în veci blestemat!
Iar ursul batrân si-ntelept
Are-o durere mare în piept:
„În steme de burguri eram pâna mai ieri,
Iar astazi ne zic doar ursi gunoieri…”

URANGUTANUL – ilustratie de George Romila

U, u
URANGUTANUL

Eram în regatul Buthan,
Sau în portul Singapore,
Sau în capitala Lahore…
Nu mai stiu: zburasem destule ore.
Asta se întâmpla acum un an:
Am vazut un urangutan.
Parea extrem de preocupat,
Ca orice primat,
Extrem de prins
Cu toaleta: avea blana de un rosu-aprins
Ce parea foarte curata.
Si, deodata,
Mi-a oferit un dans,

ULIUL – ilustratie de George Romila

U, u
ULIUL
E o pasăre vestită,
Favorită
A doamnelor de elită.
În texte ocultiste
– Şi ele elitiste –
Aflai despre un misterios uliu miop
Şi şchiop,
O fericită prevestire,
Pentru mireasă şi mire,
Pus pentru ei să se-agite,
Pentru noroc şi iubire,
Un uliu numit,
Renumit,
Egithe.
Şi o interpretare mai rară:
Uliul e o emblemă solară
Al lui Horus, zeu egiptean;
O dată, de două ori pe an
Pe cer trece-o cruce,
Vine şi apoi se tot duce,
Spaima găinilor,
Din umbra şi răcoarea grădinilor…
Se mai spune că îl pomeneşti
Şi atunci când te loveşti.

Lucian Strochi

TYPHON – ilustratie de George Romila

T, t
TYPHON

Typhon
E anagrama lui Phyton.
Poate de-aceea
Geea,
Primind doua bile de os
De la Cronos,
De fapt doua oua,
I le-a încredintat lui Python,
În taina, când nu era luna plina sau noua.
Si asa a aparut dupa noua luni temutul Typhon.
Geea, prima dintre femei,
L-a asmutit cu temei
Împotriva noilor zei.
Zeii s-au temut de el ca de Doamne pazeste:

Tiparul – ilustratie de George Romila

Ţ, ţ
ŢIPARUL
Solitar,
Unduieşte frumos,
Pe fundul apei, un ţipar.
Are sângele veninos
Şi mulţi ochi, vreo nouă;
Se spune că-l poţi prinde,
Când iese după merinde,
Când e soare şi plouă
Sau e lună nouă.
Citesc pe dosul unei pagine:
E a oamenilor cu moravuri rele
Imagine.
Se spune că, atunci când vede un peşte,
Zâmbeşte,
Dar şi atunci amar.
Mărturisesc: într-o reîncarnare
Nu mi-aş dori să devin,
Prin semn divin,
Ţipar de apa dulce sau de mare.

Lucian Strochi

Testoasa – ilustratie de George Romila

Ţ,ţ
ŢESTOASA

Am gasit în gradina si am adus-o în casa
O broasca testoasa.
Ce mai încolo si-ncoace,
Nu prea îl are pe vino-ncoace:
Poarta o imensa carapace;
Capul cornos,
Gâtul de sarpe, ciocul de os,
Iar drept picioare,
Labe cu gheare.
Boltita ca un dom,

Taurul – ilustratie de George Romila

T, t
TAURUL

Am vazut o moneda de-argint:
Pe avers avea un labirint
Si-n mijloc pe Minotaur,
De aur;
Apoi, pe un inel,
L-am vazut, tot ca taur,
Pe zeul El
Si, ca sa fim în ton,
Am vazut si taurul de bronz al lui Poseidon.
Nu e de prisos
Sa-l adaugam si pe Dionysos.
Chiar Zeus, vazând-o pe Europa,
S-a dat peste cap, hopa,
Si s-a preschimbat,

Tapul – ilustratie de George Romila

T, t
TAPUL

De la tap se stie
Vine cuvântul tragedie.
Si, am aflat acum un an,
Ca tap ar fi fost chiar zeul Pan.
Tapul ispasitor în Levitic
Ia cu el toate pacatele,
Din toate satele,
De nu mai ramâne nimic.
Pe-un tap vin si vrajitoarele,
De-a-n calarele,
Sa fie blestemul mai greu
Si pacatul mai mare,
Fara de iertare.
Dar acum, la protap,
Vreau un berbec, nu un tap.

Lucian Strochi

T,t
TARANTULA
În alchimie
Se ştie
Tarantula
A desemnat elixirul de viaţă lungă,
Al cincilea elixir;
Păianjen ce nu atârnă de vreun fir;
E aur potabil reputat
A prelungi o viaţă,
Ferită de orice boală;
E veninos, cine-i muşcat,
Nu se mai scoală;
Corpul frige:
Simţi, pe dinăuntru, o teribilă arsură;
Privirile-s rătăcite şi slabe;
Are două cârlige