BALADA ORASULUI DE ALTADATA
Astăzi mă-ntorc în burgul meu natal, montan, iubit1
E-o vremea clară, înaltă, de octombrie spre asfinţit,
Mă nimeresc pe-o stradă, sonoră şi văduvă,2
Şi frigul mă pătrunde tăios, până-n măduvă.3
Încerc să regăsesc grădina în care nucii,
Se înfruntau cu noi, când ne jucam de-a haiducii.4
Da, cunoşteam şi piatra ce mi-a julit genunchii,5
Casele-n care trăiau mătuşile şi unchii.6
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.