Între aprilie şi mai,

Taurul e zodie din zodiac;²³ – zodia taurului este a doua zodie după cea a berbecului (21 aprilie -20 mai) în zodiacul european. În zodiacul chinez, bivolul este al doilea animal din ciclul zodiacal. Caracteristici: ramura terestră: chou; Wu Xing (elementul): tu (pământ); polaritatea: Yin; anotimpul: iarna; luna: ianuarie; zodia corespunzătoare în astrologia occidentală: capricorn

Când e negru, e suflet de drac

Şi înseamnă moarte.²⁴ – la popoarele altaice, tătare, stăpânul infernului este reprezentat fie într-o luntre neagră, fără vâsle, fie călărind de-a-ndăratelea un taur negru. În India şi Indonezia se incinerează trupurile prinţilor într-un coşciug negru închipuind un taur. Şi trupul neînsufleţit a lui Osiris este dus pe spinarea unui taur negru.

S-o mai spunem, fără-nconjur:

Pe mormântul regesc de la Ur,⁸  –la Ur, taurul era considerat un zeu lunar, dar şi solar.

Am văzut, cu capul de aur,

Un taur

Şi falca din lapis

 Lazuli…⁹ – capul de aur sugerează simbolul solar al taurului; falca de lapis lazuli reprezintă luna şi apa. Taurul este uranian şi htonian.

Să fi fost boul Apis?¹⁰ – deşi mulţi îl cred animal solar şi prin urmare auriu sau galben, iar Plutarh scria că animalul „a fost creat de o rază de soare”, Herodot îl vede altfel: „Apis are semne distinctive: este negru, cu un diamant alb în frunte, imaginea unui vultur pe spate, perii de pe coadă dubli şi are un scarabeu sub limbă.” Evident e vorba de un animal cosmofor. Egiptenii cred că Apis este „un descendent al cosmosului, creaţie a zeului Ptah.” Interesantă e ipoteza că numele de Apis trebuie asociat cu Priap (Priapis) (virilitate) şi cu lapis (piatră) (tărie, duritate).

Am văzut o monedă de-argint:² –pe monedele antice apărea foarte des animale, singure sau însoţind zeităţi, îndeosebi zeităţile legate  de fecunditate.

Pe avers avea un labirint

Şi-n mijloc pe Minotaur,³– alături de mitul labirintului, întâlnim şi pe acela al minotaurului. Minotaurul nu este altceva decât un animal fantastic, jumătate taur (partea superioară) şi jumătate om.  (La centauri este exact invers, partea animalică este a doua jumătate). Mitul minotaurului porneşte de la Ghilgameş, fiul zeiţei Vacă şi al unui preot. Enkidu prietenul lui Ghilgameş este inversul său, având trup de taur şi cap de om. Mitul Minotaurului s-a asociat însă mai târziu cu mitul labirintului. Minos îi promite lui Poseidon un taur, dar se răzgândeşte. Pasiphae, soţia sa, face o pasiune pentru acest taur şi se acuplează cu el prin vicleşug, zămislind minotaurul. Acesta este închis în labirint, întrucât pustia câmpiile şi se hrănea cu oameni. Moneda preaslăveşte de fapt eroismul lui Tezeu, cel  are

TAURUL¹  – acest animal le depăşeşte pe toate celelalte în ceea ce priveşte importanţa, semnificaţiile simbolice. Taurul intersectează miturile, este un animal cosmofor, purtător al lumii. Taurul vedic Vrishabha este şi temelia lumii manifeste: din centrul fix al lumii, el pune în mişcare roata cosmică. Taurul – se spune – îşi scoate câte o copită din pământ la capătul fiecărei vârste. Când şi le va scoate pe toate, pământul se va prăbuşi. El intră şi într-o suită a „sprijinitorilor”: broasca ţestoasă sprijină a stâncă, stânca sprijină un taur, taurul sprijină  pământul.  În templul lui Solomon 12 tauri permit orientarea spaţială (câte trei pentru fiecare punct cardinal). Cu el începe scrierea, dar şi „scrierea pământului” (aratul). Îl întâlnim în miturile păgâne, în cele religioase, în miturile de întemeiere, în constelaţii şi zodiace. Este un animal primordial. În povestea Răpirea vacilor lui Cooley, un taur brun şi unul alb se înfruntă pe viaţă şi pe moarte, aceşti tauri reprezentând Ulsterul şi

Între aprilie şi mai,

Taurul e zodie din zodiac;²³

Când e negru, e suflet de drac

Şi înseamnă moarte.²⁴

Dar să lăsăm religii, cosmogonii şi arte:

Taurul alb evocă muntele înzăpezit Nandhi;¹³

Alef,¹⁴ adică taur, în ebraică

E prima litera din alfabet.¹⁵

Într-o lume arhaică,

Dharma¹⁶

Alungă larma.

Mai e şi Rudra¹⁷ din Rig-Veda¹⁸, Tunătorul,

Am văzut o monedă de-argint:²

Pe avers avea un labirint

Şi-n mijloc pe Minotaur,³

De aur;

Apoi, pe un inel,

L-am văzut, tot ca taur,

Pe zeul El⁴

Şi, ca să fim în ton,

Când ursoaica şi-a văzut puiul ucis de-o maşină,²

N-a mai avut zi, n-a mai avut lumină

Şi-a început să sfâşie, urlând de nebună,

Lacrimi de stele, razele de lună³

Şi tot nu s-a liniştit.

Aşa că-ntr-un asfinţit

Acelaşi semn,

Acelaşi cuvânt.

Calul e şi alt simbol sfânt:⁵⁹ – calul e prezent în legendele şi parabolele religioase la fel de mult ca în miturile păgâne.

Năsăliei i se mai spune

Calul sfântului Mihail.⁶⁰ –la mai multe popoare, năsălia era odinioară numită calul sfântului Mihail, probabil datorită  valorilor sale terimorfe şi psihopompe.

Când eşti copil

Şi arunci peste spate o potcoavă,

Norocul te va lovi, nu-i o snoavă.⁶¹– potcoava este o sinecdocă a copitei, care la rândul ei, este o sinecdocă a calului.

Calul e prevestire a fericirii

Caii au fugit prin văi;

Nările răcoroase sunt peşteri:²⁵ –hiperbolă augmentativă, dar care nu contrazice imagistic ideea de curent şi de răcoare.

Caii au fugit prin văi;

Pătură, după goana nebună, pădurea:²⁶ –hiperbolă augmentativă.

Caii au fugit prin văi;

Brazii-s verde nechezat:²⁷ –metaforă subtilă, care se transformă de fapt într-un oximoron.