BLESTEMUL URSITOAREI CARE TE-A CREZUT CA TE-AI NASCUT SA FII POET (2)
Blestemul ursitoarei care te-a crezut că te-ai născut să fii poet
„Blestemat să fii” – mi-a spus urzitoarea cea rea –
„Tot ce gândeşti, să se prefacă în cuvânt,1– istoria acestui blestem este extrem de interesantă. La început, pe la vreo 8 ani, când am luat pentru prima dată contact cu miturile Greciei Antice, am fost impresionat de întâmplarea cu regele Midas, cel care transforma în aur orice cuvânt (sau care transforma în aur tot ce atingea cu buzele – nu mai ţin minte) şi care a murit din această cauză de sete şi de foame. Peste vreo câţiva ani m-am gândit la un scriitor blestemat care vrea să scrie un text şi scrie un alt text fără voia lui, făcând astfel imposibilă comunicarea. Eram foarte mândru de ideea mea, până când, adolescent fiind, am întâlnit (nu mai ştiu precis anul), un text asemănător, scris de marele poet Ştefan Augustin Doinaş, text intitulat „Vânătoare cu şoim”. Am fost complet derutat. Mi se părea că e vorba de acelaşi text pe care îl visasem şi eu. Apoi m-am liniştit. Erau totuşi destule diferenţe: la mine era vorba de o experienţă personală, se schimbau doar cuvinte, nu sintagme sau chiar propoziţii ca la Doinaş. Am încercat apoi un sentiment de mândrie: dacă un mare poet gândeşte ca mine (sau, mă rog –invers) e foarte onorant pentru mine. Am mai avut o experienţă, tot în adolescenţă. Scrisesem o poezie intitulată Sohodol şi două versuri sunau cam aşa: „Aici copacul creşte întors şi aiurea/ Visul himeră a lui Paciurea.” Eram mândru de rima rară pe care o găsisem. Peste ani, am citit un volum de versuri de Virgil Teodorescu apărut în BPT intitulat Poezie neîntreruptă (parcă în 1976). Am găsit într-o poezie a sa rima mea rară şi furios mi-am sfâşiat poemul. Acum n-aş mai face-o. Acest text a trecut prin mai multe variantă până a lua forma blestemului. Ideatic el face parte din ceea ce am numit Trilogia cuvântului.
În apă, în aer, în foc şi pământ
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.