Constantin Ionescu – Ale vieţii valuri

Între picaresc, postmodernism şi parodic

Ale vieţii valuri de Constantin Ionescu e un roman straniu, derutant şi, prin urmare, incitant.

Despre autor nu ştiam prea multe lucruri, decât cele cuprinse într-un CV destul de zgârcit, din care aflăm că s-a născut în anul 1956, luna mai, ziua 3, în satul Bradu, comuna Grinţieş, judeţul Neamţ.

A absolvit clasele primare şi gimnaziale în comuna natală, „primind coroniţă de fiecare dată”.

Şi-a continuat studiile la Liceul Pedagogic din Piatra-Neamţ, devenind învăţător, promoţia 1976.

Primii şapte ani de activitate i-a efectuat într-un „frumos sat de munte, Pîrîu-Mare”, fiind, în acelaşi timp, şi bibliotecar comunal al comunei Ceahlău, având ocazia şi citească un mare număr de cărţi, din toate genurile literare, asigurându-şi o cultură generală solidă.

Trei ani, între 1982 şi 1984 a fost salvamontist pe Ceahlău, „dragostea de munte, de drumeţie, de frumos fiind adânc sădite în inima mea”.

S-a căsătorit în 1984 cu Maria Coroamă, iar în 1985 li s-a născut un fiu, Tomiţă-Lucian. Cei doi l-au îndemnat să scrie, fermecaţi de talentul său oral de bun povestitor.