Bârlădean prin naştere, adoptat ulterior de focşăneni, Constantin Toma se adaugă unei strălucite pleiade de poeţi născuţi de acest oraş cu multiple vocaţii culturale: Cezar Ivănescu, Cristian Simionescu, Vasilian Doboş, Lucian Vasiliu.

A debutat ca poet cu volumul Morile timpului, după ce se ilustrase ca un redutabil epigramist şi ca autor de proză scurtă satirică.

Irealul între oniric şi adevăr –Cartea întâi– volum apărut la Editura „Salonul literar” în 2015, ne arată un poet de deplin stăpân pe uneltele sale, cultivând versul clasic, „cu rimă”, reuşind îndeosebi în pasteluri: „Mă-mbracă zăpada în albe cojoace/Vântul mă spulberă-ncolo, încoace/Pustiul îmi fură clipa de pace/În sobe spuza jarilui tace.// Şi uit că e iarnă iar corbii cobor/Zboruri contraste pe albul covor/Şi uit că e iarnă ceru-i doar nor/Nopţile-s pururi iar zilele mor.” Pastel trist