THEORIA – fotografii din expozitie

Galeria de Artă „Lascăr Vorel” din Piatra Neamț a găzduit în perioada 1 – 14 iulie 2018 expoziția personală “Theoria” a artistul Matei Enric.

Vernisajul expoziției a avut loc marți, 3 iulie, orele 17.00, la Galeria „Lascăr Vorel” din Piatra Neamț (Piața Ștefan cel Mare, nr. 15). Expoziția a fost deschisă de către criticul de artă Lucian Strochi și Președintele U.A.P. Neamț Ștefan Potop. Un proiect realizat cu sprijinul U.A.P. Piatra Neamț și Complexul Muzeal Județean Neamț.

http://matei-enric.blogspot.com/2018/07/theoria-fotografii-din-expozitie.html

Mesageri ai portului national. Familia regala a Romaniei (3)

Mesageri-ai-portului-national-Familia-regala-a-Romaniei-3Deşi nu îşi propune explicit acest lucru Mesageri ai portului naţional. Familia regală a României este o operă ştiinţifică,  o monografie a portului şi costumului popular românesc, un album cu multe imagini inedite sau foarte puţin cunoscute despre Familia regală.

Sunt urmărite detectivistic, cu vocaţie de paparazzi ieşirile în public sau oficiale, întâlnirile de taină sau de relaxare ale diverşilor membri, prinţi, prinţese, alteţe, regi şi regine.

Mesageri ai portului national. Familia regala a Romaniei (2)

Mesageri-ai-portului-national-Familia-regala-a-Romaniei-2Se pune firesc o întrebare: a fost costumul pentru familia regală a României, un moft, o încercare de a obţine simpatia românilor, o lovitură de imagine?

Bărbaţii şi femeile din familia regală a României s-au dovedit a fi mai buni români decât mulţi români şi voi evoca trei momente cred semnificative:

Ferdinand I a fost considerat cel mai moale, şters rege al României din cauza timidităţii sale excesive, din cauza

Mesageri ai portului national. Familia regala a Romaniei (1)

Mesageri-ai-portului-national-Familia-regala-a-Romaniei-1Am în faţă o nouă şi impresionantă carte, editată de Clubul Colecţionarilor din Piatra-Neamţ probează activitatea entuziastă a unor oameni care îşi propun să nu treacă indiferenţi pe lângă marile evenimente ale neamului, care înţeleg cât de importantă este memoria culturală, istorică şi de imagine  a românilor. De această dată e vorba de o carte dublă, cu două subiecte care s-ar fi putut dezvolta independent, dat care prin cuvânt şi imagine se reunesc convingător: Mesageri ai portului naţional şi Familia regală a României. De fapt chiar titlul apare formulat astfel.

Cartea are desigur şi doi autori fizici, care reuşesc cu fiecare carte să-şi afirme profesionalismul, spiritul de  ştiinţific, simţul istoric, şi, de ce nu patriotismul lor real şi nu de faţadă sau de conjunctură. E vorba de doi ingineri,

INTRE PICARESC SI PROTEIC (2)

saruta-ma-singuratateCel puţin cinci calităţi ale autorului reţin atenţia. În primul rând inteligenţa. Această inteligenţă îl face pe Alexandru Mihăilă să evite pericolul jurnalismului, printr-un procedeu foarte simplu: personajul principal, protagonistul, Costin Vuza este… ziarist. Acest lucru îi permite să folosească orice limbaj, inclusiv pe cel jurnalistic, fără probleme. La fel, Costin Vuza poate deveni un personaj picaresc, traversând toate mediile (în calitate de ziarist de război, e prezent pe toate fronturile, aflat în misiune). În roman mai sunt prezenţi şi alţi ziarişti, Vladimir în primul rând, dar şi Valentin Soroceanu, Marcela, chiar Augusta Mateescu etc.

INTRE PICARESC SI PROTEIC (1)

Alexandru-Mihaila-Saruta-ma-singuratateAtunci când am primit această carte cu un titlu uşor curios, Sărută-mă, singurătate, din partea autorului, Alexandru Mihăilă, eram în drum spre Iaşi şi apoi spre Chişinău. Am citit dedicaţia de pe pagina de gardă, dar nu am avut timp nici să răsfoiesc volumul. L-am pus în torpedo şi am plecat. Aveam să-l citesc noaptea, în trenul ce mă ducea spre  Chişinău.

Ştiam despre autor că este un ziarist foarte bun, lucrase la câteva ziare importante din Bucureşti, iar acum trăia la Roman, scriind, între altele, pe lângă propriile cărţi, inspirate prefeţe la cărţi de poezie şi proză. Dar cam atât!

RADIOGRAFIA UNUI SENTIMENT: FRICA DE LIDIA VRABIE

lidia-vrabieDespre Lidia Vrabie ştiam destul de puţine lucruri până la apariţia volumului La lumina candelei.

Şi atunci când nu ştii prea multe despre cineva, încerci să-i „traduci” numele, pentru că, nu-i aşa? numele trădează adesea.

„Lidia” e nume de sfântă, dar pe care îl întâlnim întâi la Sofocle, indicând mai întâi ţara de origine a persoanei,(Lydia fiind însă trimisă în uitare  – ca stat  – de perşi după cucerirea ei, în primăvara anului 546 î.Hr.), apoi originea ei din punct de vedere etnic, stabilitate şi vechime.

Dimensiuni ale fantasticului în proza lui Mircea Eliade: Incognito la Buchenwald

Mircea-Eliade-Incognito-la-BuchenwaldO continuare, practic o a doua parte a Uniformelor de general, dar şi a microromanului Pe strada Mîntuleasa este povestirea Incognito la Buchenwald, povestire ambiţioasă, poate prea teoretică şi declarativă în intenţii pe alocuri, dar cu foarte multe planuri narative, dintre care cel puţin unul fantastic.

Este o povestire cu mai multe noduri: unul s-ar găsi într-o casă părăsită, o bornă pe traseul istoric al familiilor Antim – Calomfir  – Thanase, o casă care urmează a fi demolată, asemeni unui decor de teatru. Al doilea nod este tot unul real şi anume camera de cazare din lagărul nazist de la Buchenwald, nume cu rezonanţă sinistră; al treilea – însuşi spectacolul pe care îl pregăteşte Ieronim (de fapt o suită de repetiţii).

Dimensiuni ale fantasticului în proza lui Mircea Eliade: Uniforme de general

Uniforme-de-generalCu povestirea Uniforme de general intrăm în lumea spectacolului, temă ce va marca pregnant de acum înainte creaţia lui Mircea Eliade.

Începutul îl făcuse e drept, povestirea Adio!…,  dar acolo era vorba mai mult despre camuflarea sacrului în profan, despre dispariţia lui Dumnezeu, despre posibilităţile pe care le oferă teatrul de a evada din timpul istoric, profan, idei mai degrabă estetice, textul fiind mai mult un teatru-eseu, decât o proză artistică propriu-zisă.

Uniforme de general este, într-un fel,  un spectacol de teatru.

Chiar dacă se desfăşoară pe două planuri (unul în pod, dialogul dintre Ieronim Thanase şi al doilea în casă (deci tot într-un spaţiu-limită), între Antim Manolache şi Maria da Maria), spectacolul poate fi urmărit fără dificultate, printr-un simplu artificiu regizoral, absenţa luminii sau, altfel, spus prin prezenţa întunericului.

Dimensiuni ale fantasticului în proza lui Mircea Eliade: Ivan

Mircea-Eliade-IvanFantasticul din Ivan este bazat pe confuzia de planuri dintre vis şi real. Abil, scriitorul înscenează o situaţie-limită, agonia unui muribund pentru a face verosimilă această confuzie.

Altminteri planurile sunt foarte realiste şi net diferenţiate; primul dintre ele pare scenariul unui film sovietic, mai exact un film internaţionalist-proletar cu câţiva români, majoritatea militari cu o situaţie incertă, dezertori, rătăciţi sau pur şi simplu soldaţi care încearcă să scape de o încercuire iminentă, care încearcă să salveze un muribund sovietic, un Ivan. Al doilea plan se petrece într-un salon populat cu doamne  (Machedon) şi domnişoare (Adela, Laura), cu un locotenent aflaţi în permisie şi un doctor de ocazie (Procopie).

Cel care leagă cele două planuri este Darie, prezent în cele două secvenţe. Darie va genera un al doilea fantastic, prin confuzia dintre Ivan şi Procopie (nume predestinat: Pro copie!):