Luna mai este luna primei expozitii de pictura semnata Dumitru Bezem. Culoare si candoare. Asa poate fi caracterizat „Miticul ” Bezem in doar doua cuvinte. Prezentare: Stefan Potop, artist plastic si presedinte al UAP Romania, filiala Neamt si Lucian Strochi, scriitor si critic de arta. Piatra Neamt, Galeria de Arta „Lascar Vorel” , mai 2017.
Nemţean, născut în Tarcăul Iulie Hălăucescu, la 23 octombrie 1947, Dumitru Bezem este un nume clasicizat, intrat definitiv în conştiinţa nemţenilor.
Consecvent cu formula sa plastică de-a lungul a peste 30 de ani de activitate plastică profesionistă – Dumitru Bezem a debutat la Iaşi în 1970 – pictorul a cunoscut destule satisfacţii, obţinând numeroase distincţii, dar şi o recunoaştere unanimă a publicului iubitor de artă, precum şi – lucru mai rar – a criticii.
Dumitru Bezem este un generos, un maestru al culorii şi mai puţin al compoziţiei. Lucru normal, pentru că pictorul nu este interesat de stratul filozofic sau simbolic al subiectului pictural, ci de complexul de senzaţii (evident sinestezice!) pe care culoarea le poate trezi în sufletul privitorului.
Prin urmare, Dumitru Bezem, în ciuda fizicului său viril, este un spirit „feminin”, delicat „ca o zambilă” –cum îl caracteriza o admiratoare la un vernisaj.
Dumitru Bezem reabilitează banalul, cenuşiul, derizoriul. Asemenea lui Eminescu, el se bucură de voluptatea aparentei „sărăcii”, pe care o va înnobila prin irizaţii subtile. Dacă la Eminescu cariul cântă în grindă, la Dumitru Bezem griul cântă cu rezonanţe de roşu permanent.
Dar spiritul feminin e bântuit de stihii celeste şi atunci, pentru o clipă, echilibrul tabloului se sparge, totul devine primejdios, ca într-o cascadă sau tornadă. Culori tari, violente sparg suprafaţa calmă a tabloului, îl sfâşie cu un cuţit de lumină.
Peste câteva clipe se declanşează liniştea după furtună: sufletul se poate retrage spre sine, spre un nou echilibru.
Îi privesc un tablou: pare a fi celebra descriere a lui Creangă (cea cu hornul vetrei cel humuit şi cu celebrele mâţe jucăuşe).
DUMITRU BEZEM
Indiferent parcă la subiectul pictat, Dumitru Bezem împrumută obiectelor o aură de cumsecădenie, de univers casnic, umil uneori. Un horn, o vatră, o casă părăsită, un schit devin prin metafizică subiecte cosmice. Pasta e generoasă, iar culorile se risipesc generos, într-un inedit curcubeu.
(IT) Lasciando l’impressione d’indifferenza verso il soggetto trattato, Dumitru Bezem impresta agli oggetti un’aura di perbenismo, dell’ universo casalingo, qualche voltas umile. Un camino, un focolare, una casa abbandonata, un piccolo eremo, diventano soggetti cosmici. La pasta ed i colori si fondono generosamente per finire in un arcobaleno.
Dumitru Bezem este o certitudine a picturii din Neamţ.
Născut la Tarcău, (comună ce a dat şi un alt nume important al pasticii nemţene – mă refer desigur la Iulia Hălăucescu) la 23 octombrie 1947, Dumitru Bezem a absolvit în 1972 Fcultatea de Arte Plastice din Iaşi.
Debutul şi l-a făcut pe vremea studenţiei, expunând într-o expoziţie de grup la Sala Paşilor Pierduţi din Iaşi în 1970.
De atunci a avut până acum peste 50 de expoziţii personale în ţară (42doar la Piatra-Neamţ), expunând şi în galerii prestigioase din Franţa, Ungaria, Olanda, SUA, Anglia, Israel etc.
Aşadar o activitate impresionantă, de multe ori laureată, cu lucrări risipite în colecţii de stat şi particulare de pe tot mapamondul: România, franţa, Olanda, Anglia, Belgia, Israel, Japonia, Germania, Italia, SUA, Canada, Ungaria, Spania, Africa de Sud, Venezuela, Cehia, Republica Moldova, Elveţia, Australia, Irlanda, Emiratele Arabe Unite.
Pictura sa este deci căutată, râvnită (cine nu şi-ar dori un Bezem !?!), se bucură de un public constant, are fani (mulţi), dar şi detractori (puţini), semn sigur că avem de a face cu un artist important.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.