O povestire impecabil scrisă, la limita fantasticului şi al realului, cu un fir narativ (exterior) aproape banal, dar cu o extraordinară trăire „narativă” interioară, o adevărată „artă epică”, întrucât pare a concentra toate virtuţile autorului: o lejeritate deconcertantă în depersonalizarea personajelor(se trece cu uşurinţă de la persoana I la a III-a sau chiar la a II-a), o capacitate formidabilă de a transforma istoria în mit, o cultură generală bine temperată şi asumată (autorul se simte bine în orice mediu şi în orice limbaj), o bună cunoaştere a sufletului feminin, o tristeţe metafizică ce învăluie ca o aură destine şi personaje, un simbolism neostentativ, în care conotativul tinde să devină denotativ. (Eugen Zloteanu)

Povestirea este alcătuită dintr-o acumulare de reflecţii asupra vieţii (aşternute de autor pe hârtie dintr-o convingere exprimată chiar în text, la un moment dat: „Să surprinzi toate aceste adevăruri parţiale, să le uneşti într-un mănunchi, să comunici celorlalţi un mesaj coerent şi unitar, să le dai o lecţie de viaţă şi de înţelepciune – ce voluptate!”), de fapte, de întâmplări, de noţiuni, de fenomene, toate explicate ştiinţific sau empiric, în funcţie de gradul de cultură al personajelor „puse” să-şi de acu părerea. O mare parte a textului se constituie într-un poem închinat apei, alcătuit de autor pe baza cunoştinţelor ştiinţifice şi a eresurilor, adunate de el în timp (v. p. 74), cu imnuri la adresa luminii, naturii, în final, vieţii omului. (Constantin Tomşa)

Inventiv prin firea sa, când e vorba de a stăpâni toate registrele limbajului, în urma unei călătorii cu avionul în Grecia, autorul se imaginează a fi suferit  o adevărată metamorfoză, chipul său având lumina unui Adonis, de care se îndrăgostesc toate femeile. A depăşit cumva altitudinea de zbor ridicându-se spre înălţimi nepermise asemenea lui Icar, sau contactul cu pământul elen, leagăn al culturii şi civilizaţiei, a fost pricina acestei schimbări? Temperatura corpului său va deveni ca cea a păsărilor, de 42 de grade. Fiinţa sa cunoaşte mutaţii care-l uimesc, şi-n plan spiritual, o memorie fenomenală şi „puterea de a conexa lucruri pe care alţii nu le-ar fi observat.” Trăia deci o „febră de origine divină”, cum îşi intitulase un text pe care mai târziu nici nu-l mai recunoaşte ca aparţinându-i.