O ştire care m-a pus pe gânduri: o publicaţie de prestigiu şi-a cerut scuze cititorilor pentru un anunţ eronat publicat în revistă într-un număr anterior.

Anunţul se referea la moartea lui Moş Crăciun, trecut la cele veşnice la 3 noiembrie 2015, după ce învinsese 223 de ani. Nu, Moş Crăciun nu a murit!

Avem, mai mult ca oricând, de iluzii. Într-o vreme în care virtualul conduce confortabil în disputa cu realul cu un avans de aproape cincizeci de procente, avem nevoie de un imaginar activ, tocmai pentru recucerirea realului.

Doar creaţia tehnică şi artele ne mai pot salva. Invenţia ne asigură progresul material şi spiritual, iar artele ne apără afectele, ne învăţă să apreciem calităţile umane aflate pe cale de dispariţie: prietenia, iubirea, generozitatea, înţelegerea…

Iluziile sunt cele care ne despart de animalitate. Artele fac diferenţa între specia noastră şi celelalte, între regnul nostru şi celelalte.

O piatră nu poate scrie un sonet, o veveriţă nu poate picta, deşi se spune că cele mai bune pensule se fac din coadă de veveriţă.

Natura poate crea, e drept, capodopere, dar nu sunt sigur că e conştientă de realizările ei.

Aşa că să ne mulţumim cu puţinele realizări ale speciei noastre, cu simţurile noastre imperfecte, cu gândurile nu întotdeauna clare, cu sentimentele noastre prea tulburi câteodată, cu iluziile noastre, întotdeauna neîndestulătoare. Numai aşa vom supravieţui într-un univers din ce în ce mai ostil…

Lucian Strochi