File rupte dintr-o carte. Memorii  – ultima carte a profesorului şi scriitorul Ioan Dobreanu apare din păcate postum.

Recunosc, înainte de a o citi, m-am aşteptat ca ea să fie fragmentară, nefinalizată, nerevizuită. Nu e aşa. Ioan Dobreanu a citit şi şi-a recitit manuscrisul, aşa încât volumul apare curat, fără variante, fără ezitări.

E vorba în primul rând de un autobildungsroman, care începe cu naşterea autorului (15 august 1937) şi se încheie cu o consemnare din 2008, adică un arc peste timp de 71 de ani.

Romanul are un narator subiectiv–implicat, fiind de fapt un narator-personaj, intradiegetic şi autodiegetic, relatând faptele din perspectiva unilaterală a faptului relatat, folosind, desigur, persoana I gramaticală.

Din punct de vedere al discursului avem un narator omniscient, omniprezent şi un narator-autor. Personajul este picaresc, naratorul fiind protagonistul aproape al tuturor întâmplărilor. Este un personaj aristotelic, realist –tipic, determinant social.