Foileton plastic – 15 pictori dn Neamţ văzuţi de Lucian Strochi: IOSIF HAIDU

haiduIosif Haidu este un grafician de marcă, adică unul care crede cu tărie în precizie, sugestie, linii ferme, conturând nu atât vise, cât premoniţii. Atunci când se refugiază în acuarelă, artistul creează stări, polemizând cu natura, dar recunoscându-i acesteia măreţia şi matricea stilistică, ontologică şi gnoseologică.


(IT) Iosif Haidu e’ un artista grafico di riguardo, uno che crede con forza nella precisione, ma anche ai presentimenti. Quando trova il rifugio nell’acuarello, l’artista crea stati, polemizzando con la natura, ma riconoscendo la sua grandezza e sua forma stilistica, ontologica e gnoseologica.

Iosif Haidu – GEOMETRIA SECRETĂ A CULORII

Iosif-Haidu-2Iosif Haidu e un Don Quijote fără armură şi fără Sancho Panza.

Înalt, redus aproape la esenţe… anatomice, Puiu Haidu seamănă bine şi cu un semn de exclamare.

Sau cu un salcâm îndărătnic, crescut negru într-o vale plină de lut galben.

Are mâini cu degete de pianist sau de baschetbalist, de o expresivitate extraordinară, încât există riscul real ca, din cauza discursului său gestual extrem de posesiv, să nu-i mai asculţi celălalt discurs, cel verbal, doct şi plin de fervoare, pasionat şi tensionat.

Poartă ochelarii lui James Joyce, iar arta sa seamănă foarte mult cu cea a irlandezului.

Va fi, în primul rând, grafician, om al liniilor infinite, nu dintr-un punct de perspectivă, ci din infinitele nuanţe pe care le poate obţine.

Aparent e un spirit geometric, dar cuburile, pătratele, dreptunghiurile sau, mai ales, triunghiurile sale ne duc, fie într-o geometrie celestă, fie într-o planetă zdruncinată de vânturi solare.

Desenul e atât de precis şi de tăios, încât ai crede că Haidu lucrează cu rază de laser. Culorile, pure, ţâşnesc pe dedesubt, ca o scriere secretă, ca un palimpsest. Sau dintr-o rană produsă de o floretă sau de o sabie de cavaler renascentist.

Totul e paradoxal în pictura şi grafica lui Iosif Haidu. Din culori mate, pe care le-ar vrea obosite sau chiar învinse, pictorul reuşeşte efecte de strălucire pe care numai marii maeştri le pot obţine: un Baba sau un Petraşcu, de exemplu.

Neliniştită, grafica sa corodează culoarea sau este corodată de această.

Dar dincolo de aparenţe, Iosif Haidu e un învingător.

Purtând în mână un trandafir sau o spadă, Haidu nu uită că pânzele sale sunt până la urmă un evantai de sânge.

(Lucian Strochi – ANTITEZE, nr,10/2002, cop. II)

IOSIF HAJDU SAU RĂZVRĂTIREA CULORILOR

Iosif-haiduIosif Hajdu, aflat la a şaptea expoziţie personală, (la Galeriile Lascăr Vorel din Piatra-Neamţ, pe parcursul întregii luni septembrie 1999), este un artist care a probat, chiar de la debut, virtuţile profesionistului.

Un eleatic deci, desăvârşindu-şi cu acribie şi tenacitate opera. O operă de implozie, aparent fără accente spectaculare, dar echilibrată, sigură pe sine, cucerind prin rafinament şi subtilitate.

E doar o primă impresie, generată poate şi de fizicul longilin, delicat, fragil al pictorului romaşcan. Pictura şi grafica sa par un eşafodaj savant orchestrat al geometricului refugiat adesea într-o cromatică „construită” cu răbdare de zidar, cărămidă cu cărămidă, pată cu pată, având însă vocaţia absolutului temporal.

Heracliticul artistului vine dintr-o răzvrătire a materiei ce pare a scăpa de sub controlul pictorului-chirurg, desfăcându-se ca o rană, floare, stea, când molatică, cu suspine de catifea, când arţăgoasă ca o cânepă de Manila, când tăioasă ca un vârf de burghiu, când îngheţând în forme prestabilite, ca un cristal de stâncă.