„PENTRU LUMINA ŞI CULOAREA DIN OCHII OAMENILOR” – Interviu cu artistul Ladislau SCHMIDT

Ladislau SCHMIDTLadislau Schmidt nu crede în mituri (doar atunci când ele sunt sintezele gândirii umane), ci în oameni. Şi totuşi, printr-o ironie a sorţii, Ladislau Schmidt pare a coborî într-un mit. Îl cunosc toţi: minerii, iubitorii de artă şi de frumos, artiştii plastici. Cu toate acestea, Ladislau Schmidt nu este încă un „nume”. Şi totuşi este un artist autentic, trăind frumosul şi căutând să ni-l redea după puterile lui şi nouă. Cei care i-au văzut lucrările au admirat fermitatea liniilor, gingăşia tonurilor („o artă de compensaţie pentru munca grea a minerilor” – precizează el) ale acestui remarcabil talent răsărit din rândurile celor ce scot din adâncuri diamantele negre. Justificarea acestui interviu? Lucrările sale, dintre care ultima pare a fi cea de la intrarea în oraşul Petrila. Spun „pare a fi”, deoarece Ladislau Schmidt răspândeşte în jurul său doar incertitudini…fertile.

LUCIAN STROCHI: Să fixăm câteva jaloane spirituale pentru o posibilă biografie. Care ar fi atunci prima ta lucrare?

LADISLAU SCHMIDT: Ştiu eu? Prima lucrare trebuie să fi fost o bilă de lut, pe care, copil ca toţi copiii, o frământam în palme. Nu-mi dădeam seama că atunci începusem să fac …artă nonfigurativă… prima lucrare „artistică” cred că