CEI NOUĂ DE PE FRIZA NEMURITORILOR

Strada Arghezi
Am scris aceste rânduri în semn de protest. Mai întîi un protest faţă de propria mea memorie, apoi faţă de memoria celorlalţi.
Să mă explic: în noaptea de 4 martie 1977 au murit peste 1500 de oameni.
Dumnezeu să-i odihnească în Ceruri pe toţi, pentru că au murit inocenţi precum pruncii.
Dintre ei, ori de câte ori pământul trece prin meridianul timpului numit 4 martie, ne mai amintim de Toma Caragiu, de Alexandru Bocăneţ, de Doina Badea şi rar, foarte rar, de câte unul său altul, asociat acestora.
N-aş vrea să se înţeleagă cumva că nu l-am iubit şi nu îl iubesc pe Toma Caragiu, marele nostru actor de teatru şi de televiziune, pe regizorul Alexandru Bocăneţ cel care a revoluţionat într-un fel televiziunea, spectacolele sale scenografice fiind unice şi inimitabile, că nu am admirat şi nu admir mereu vocea inconfundabilă a Doinei Badea, singura cântăreaţă care făcea efortul de a-şi coborî vocea şi nu de a o urca, atât de puternică o avea.
Dar nu îi pot uita nicicând pe scriitori, pe cei nouă nemuritori: A.E. BACONSKI, SAVIN BRATU, DANIELA CAUREA, MIHAI GAFIŢA, VIRGIL GHEORGHIU, ALEXANDRU IVASIUC, MIHAI PETROVEANU, VERONICA PORUMBACU, NICOLAE ŞTEFĂNESCU (ordinea este strict alfabetică).
Aproape de fiecare mă leagă una sau mai multe amintiri.
Prima mea amintire despre ei e legată de o întâlnire cu scriitorii. S-a petrecut la Petroşani, prin anii ’60 la fostul Teatrul Valea Jiului, situat dincolo de calea ferată. Acolo le-am auzit recitând pe VERONICA PORUMBACU şi pe Maria Banuş. A fost primul meu contact cu poezia. Faptul că Veronica era atât de mică de statură o făcea să pară o pionieră, o prietenă. Am căpătat atunci curaj şi mi-am spus că aş putea scrie şi eu. Lucru pe care l-am şi făcut, nu peste mult timp.
A doua amintire se leagă de DANIELA CAUREA, cu care am fost coleg. Era frumoasă, avea un păr negru nemaipomenit. Venea la cursuri însoţită de Ion Crânguleanu. El era timid şi, deşi era blond, părea întunecat. În schimb Daniela iradia lumină şi frumuseţe. Cred că Blaga, dacă ar fi văzut-o, ar fi exclamat: „Iată modelul meu pentru Izvorul nopţii!”
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.