Născut într-un sat din lunca Prutului (Sălăgeni, azi dispărut de pe orice hartă) la 24 martie 1938, Mihai Agape îşi îndreaptă, firesc, paşii (şi talentul!) spre dulcele târg al Ieşilor, devenind absolvent al Facultăţii de Arte Plastice din capitala Moldovei în 1967 (clasa prof. Adrian Podoleanu). Debutul expoziţional are loc, în acelaşi an, la Casa Universitarilor din Iaşi.

Chiar dacă în activitatea plastică a pictorului nemţean s-au produs unele evenimente faste (membru UAP-secţia pictură, premiul III la Concursul interjudeţean de artă plastică-Botoşani-1975, Diploma jubiliară a Muzeului de Artă din Piatra-Neamţ-1999, Premiul pentru pictură la Bienala Lascăr Vorel ediţia 1999-paita-neamţ etc.), viaţa şi lucrarea sa au curs domol, moldoveneşte, fără prea mari seisme, artistul având însă privilegiul de a învinge timpul, de a-l modela convenabil, aplecându-se ca un semn de întrebare asupra operei. Spirit eleatic, senin, Mihai Agape demonstrează prin propria creaţie, tâlcul ascuns al artei: ars longa. Neatins de „isme” (tentante, derutante, dar atât de efemere), Mihai Agape îşi construieşte arta temeinic ca un ţăran, ca un plugar, ciclic, arând conştiincios, cu religiozitate, dar şi cu încăpăţânare, semănând, plivind, udând, culegându-şi, la vremea potrivită, recolta.