Dimensiuni ale fantasticului în proza lui Mircea Eliade: Nopţi la Serampore

dimensiuni-ale-fantasticului-nopti-la-seramporeCu adevărat indiană, începând chiar cu titlul, este povestirea Nopţi la Serampore.

Exotică şi senzaţională, cu destule valenţe detectivistice, povestirea impresionează prin autenticitatea culorii locale, a cadrului natural apt să absoarbă misterul şi să provoace fantasticul.

Apar din nou triadele, triunghiurile dinamice de personaje: naratorul – Bogdanof şi Van Manen, Budge – Suren Bose – naratorul, Nilamvara Dasa – Lila – Swami Shivananda, Suren Bose – Chatterjî –Swami Shivananda, ca chiar şi triadele spaţiale: localităţile (Calcutta – Serampore – Titagarh) şi labirinturile (spaţial, temporal, sapienţial).

Fantasticul se realizează în pădure, semn şi simbol al labirintului:

„Aveam mereu impresia că maşina apucase pe un drum greşit şi că ar fi trebuit de mult să ieşim în şoseaua cea mare. Nu-mi dădeam bine seama ce se întâmplă, dar mi se părea că nu mai recunosc peisajul. Impresia aceasta că rătăcisem drumul n-am primit-o brusc, ci se precizase în etape.”