norocul vine cu sfera1, nu cu bila2
Lucian Strochi
GEOMETRIE SACRĂ (POEM ÎNTR-UN VERS) 1
norocul vine cu sfera1, – poemul într-un vers este o specie inventată de Ion Pillat care în 1935 publică volumul intitulat Poeme într-un vers. Poemul într-un vers trebuie să aibă înţelepciunea şi surpriza aforismului, eleganţa şi esenţializarea unui haiku, sentenţiozitatea unei propoziţii conclusive. Sfera însemnă lumea, mai mult chiar transparentă ea poate ghici viitorul, deci poate fi poarta de intrare spre alte lumi. Sfera este încununarea geometriei. Se vorbeşte despre „muzica sferelor”. Sfera reprezintă cercul în volum. Sfera reprezintă cerul, cubul pământul. Sfera este primul şi ultimul corp pentru că prin rotire şi cubul devine sferă. Ca semisferă, sfera generează bolta, cupola. În textele orfice şi la Parmenide, lumea pământească şi cealaltă lume sunt două sfere concentrice străbătute doar de moarte. Platon consideră universul o sferă. În vid un balon se sfericizează. Androginul era imaginat sub formă de sferă. Dumnezeu emană trei sfere de culori diferite, culorile fundamentale, care umplu cele trei ceruri: sfera iubirii e roşie, cea de a doua, cea a înţelepciunii e albastră, iar cea de a treia sfera creaţiei este verde. Două sfere suprapuse , dar care pot comunica printr-o mică fantă sunt simboluri ale timpului: clepsidra şi nisiparniţa.
nu cu bila2 –bila este vulgarizarea sferei. Este sfera mată, primitivă, maculată. E folosită în diverse jocuri: snooker, biliard, popice. Ea trebuie lovită, pedepsită. În derâdere capul este numit bilă, după cum fierea, atât de amară este numită tot bilă, deşi nu este rotundă. Sensul poemului ar fi acesta: norocul, fericirea împlinirea vin din lucrurile măreţe, nu din cele mărunte, vulgare, primitive.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.