SONETUL BIBLIOTECARULUI NEBUN1 (XVI)

Ascuns în umbra albă2a-unei biblioteci3,

Te crezi în sumbru peisaj din Dante4,

Sau într-o peşteră de diamante,

Dar tu ai vrea să scoţi cuvinte din teci5

 

Şi vrei lumina, ca pe pisoi s-o-neci6,

S-asculţi din muzici, note doar andante7,

Să ai silabe pure ca amante8,

Sau versul sterp, calp, să îţi trăiască-n veci9.

SONETUL HERALDIC 1 (XV)

Mai râd şi-acum în scuturi sfâşiate2,

Culori vestite2 şi regeşti metale4,

Bătrâne fiare îmbrăcate-n zale5,

Creneluri vechi, de piatră, de cetate6.

 

Trist cavaler din vremuri triumfale,7

Eşti însetat de luptă şi dreptate8

Ce vălmăşag de arme e în spate:9

Un inorog10 semeţ îţi iese-cale,

SONETUL DANSULUI1 (XIV)

Sinucigaşa sete de simetrie2

Sau tandră amintire androgină3,

Dorinţă-adâncă, aprigă şi vie,4

Şi două trupuri ce îşi cer virgină

 

Unirea5, cea dintâi şi de pe urmă.6

Cu mâini pierdute, în păgână rugă,7

Mişcări ce liniile ştiute scurmă8,

Foc alb şi solzi de şarpe9, de păstrugă,10

SONETUL POETULUI1 (XIII)

A fost sărac, hulit întotdeauna2,

Adesea alungat şi din cetate3,

E singurul care miroase luna4

Şi-ntrebă soarele de sănătate5.

 

E slab, de bolile celeste şi ftizii 

Atins6, nu ştie adesea floarea vieţii7,

Dar el, doar el aduce grav, din tării, 

Parfumul amărui al dimineţii8.

SONETUL CASTELANEI1 (XII)

Prinţesa are astăzi faţa tristă,2

De-un an întreg nu are nicio ştire,

De când a fluturat tăcut batistă3

Celui plecat, prea tânăr, la oştire.4

 

Plecat-au toţi, zâmbind, la cruciadă,

Spre-a apăra, dârz, sfintele morminte;

Coif lângă coif, de-argint vie cascadă,5

C-un singur ţel, în inimi şi cuvinte.

SONETUL TIMPULUI INDRAGOSTIT1 (X)

Buimac2 se împletesc, spre hanuri, drumuri3;

Oşteni răspund la vagi chemări de goarnă4;

Spre vechi cântări şi inima se-ntoarnă5

Şi, dinspre deal, coboară ceaţa-n fumuri.6

 

Miroase-a busuioc, a brumă, coarnă7

Şi, azi, albastre depărtări par fumuri. 8

Toamna se îmbată-n gravele-i parfumuri,9

Când, blând, domniţa blondă mustul toarnă.10

SONETUL ZMEULUI1 (VIII)

Arc falnic mi-am făcut din curcubeu2.

Puternic sunt, în aurită-armură.

Galben, întorc priviri pline de ură.3

Vrăji vechi, obscure, m-au îngropat în zmeu.4

 

Aş vrea să pot iubi, cum ştiu doar eu,

Cu foc domol şi cald, nu-s doar arsură.

Dar nu-s decât gândac pe arătură5

În ochii dragei; dar eu, ca scarabeu6

SONETUL MARTORULUI SOLDAT1 (VII)

Mărturisesc c-am fost de faţă şi ştiu2,

Cum s-au petrecut toate, ca-n poveste3,

Ca un vis deşirat, tăcut şi saşiu4;

Da, totu-a-nceput fără de veste5.

 

Căzuserăm, se vede,-n ambuscadă6,

De peste tot veneau, vâjâind, săgeţi.

Şi sânge roş curgea în zăpadă,

Din aer amar7, ne certau albi ereţi.8