VIITORUL CULTURII ŞI AL NAŢIEI E MAI SINISTRU DECÂT LUMINIŢA DE LA CAPĂTUL TUNELULUI

cultureREGIONALIZAREA CULTURII

S-a susţinut, în ultimii zece ani, în opoziţie cu celebra şi sinistra sintagmă centralism democratic, că o expresie directă a democraţiei este descentralizarea.

Din punct de vedere administrativ, descentralizare este un câştig imens, imediat. Nu mai ai nevoie de la centru pentru a-ţi gestiona propriul buget comunitar.

Aparent, şi pentru cultură, descentralizarea ar fi un factor benefic. Să ne explicăm: cine cunoaşte mai bine decât cei în cauză (adică localnicii) importanţa unei personalităţi, a unui monument, a unei aniversări?

Mă refer,desigur, nu la valori universale sau naţionale cum ar fi, în zona Neamţului, un Ion Creangă, ci la acele valori locale care, în condiţiile unui centralism… interesat, ar fi condamnate la uitare, din lipsă de fonduri.

Ar dispărea manifestările legate de Sărbătoarea Războienilor, de Vacanţele muzicale, de Festivalul de folclor, de numele unor V.A.Urechiă, Gavriil Galinescu, Aurel Dumitraşcu, I. I. Mironescu, Mihail Jora, Sergiu Celibidache etc., manifestări tradiţionale, intrate adânc în conştiinţa nemţenilor.

Poate că şi Festivalul internaţional de teatru s-ar ţine tot la Bucureşti, acolo unde se mai ţin câteva sute de manifestări anual.

Mai greu ar fi cu mănăstirile, Neamţul sau Bistriţa neputând fi transferate (deocamdată) în capitală.