TABLOURI ŞI PICTORI DINTR-O EXPOZIŢIE
O toamnă generoasă a permis plasticienilor nemţeni câteva expoziţii de răsunet între care cele organizate la Clubul de Protocol din Taşca de Ziua Cimentiştilor, la Sala Radio – Bucureşti şi, desigur, cea mai recentă, de la Muzeul de Artă din Piatra Neamţ.
Frunze desprinse din arborele Eternităţii, tablourile artiştilor din Neamţ au însemnat „culoare, suflet, retină”, dar şi experiment şi efort de intrare într-un imaginar propriu.
Plastica nemţeană poate începe cu splendida cultură a ceramicii de Cucuteni, o cultură a spiralei, mereu tăiate, astfel încât fiecare vas e un unicat, fiecare suprafaţă e unică (ca desen), având drept culori „de bază” ocrul, albul şi roşul. O cultură contemporană (chiar anterioară!) marilor culturi egipteană sau mesopotamiană, cu capodopere, între care Hora de la Frumuşica (dans păgân, solar, al unor fete, şase la număr), Soborul Zeiţelor (splendidă asumare a unei feminităţi orgolioase) şi Gânditorul de la Târpeşti (replică a la fel de cunoscutului Gânditor de la Hamangia) sunt cele mai celebre.
Din Neamţ pornea, peste timp, Anastasie Crimca, cel care întemeiase la Mănăstirea Neamţu o şcoală de caligrafi şi de miniaturişti şi tot în Neamţ se pictau uluitoarele icoane de Văleni şi de Războieni (tempera pe lemn de tei sau de Paltin, datând din sec. XV-XVIII, rivalizând cu cele ale mult mai cunoscuţilor Andrei Rubliov sau Teofan Grecul).
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.