„TATĂ ÎMI ESTE MUNTELE, IAR MUMĂ ÎMI E LIMBA ROMÂNĂ”, SPUNE UN „INGINER AL VORBELOR”

Lucian-Strochi-album016Interviu de suflet cu scriitorul Lucian Strochi

Rep: Domnule Lucian Strochi, sunteţi un om de condei, un om de spirit – în primul rând – şi în al doilea rând un om al Cetăţii. Cum se completează în personalitatea dumneavoastră toate aceste aspecte?

Lucian Strochi: Orice scriitor este un om al Cetăţii. Faptul că lucrez la Primărie, că sunt purtător de cuvânt al Primăriei la relaţii publice este şi nu este o întâmplare. Există un acut sentiment al Cetăţii, pe care am încercat să-l redau atât în scris, cât şi în activităţile publice. Mă refer la lansările de carte, la vernisaje, mă refer la participarea la simpozioane, colocvii, deci foarte multe asemenea ieşiri în public.

Rep: Şi pentru că pentru fiecare dintre noi, rădăcinile nu sunt un factor de netrecut cu vederea, cât din ceea ce sunteţi ţine de familia dumneavoastră?

Lucian Strochi: Eu cred că, termenul acesta de „rădăcini”, pe care îl invocaţi este un termen mult mai grav, în care paternitatea este doar o „ramură”. În rest se poate spune că mama mea este limba română, iar tatăl poate să fie muntele. Şi, dincolo de acest accident biologic care reprezintă naşterea, nu suntem altceva decât o poartă spre un destin. Datorăm totul începuturilor şi rădăcinilor. De fapt cred că cel mai mare mit al omenirii îl reprezintă „mitul eternei reîntoarceri”. Numai că mitul acestei rădăcini – să nu se supere matematicienii – este o rădăcină aproape pătrată, este matricea spirituală pe care o descoperim sau căutăm prin scrisul nostru şi prin toată activitatea noastră, prin simţire, prin acumulare de cultură.

Rep: Ce rol credeţi că a avut şansa în viaţa dumneavoastră?

Lucian Strochi: Cineva spunea cu mult umor – şi era o persoană foarte serioasă! – că viaţa noastră nu este altceva decât o sumă de întâmplări şi, dacă majoritatea sunt fericite, atunci e perfect. Deci datorăm mult întâmplării. Să ne gândim – spre exemplu la o căsătorie: ea este rodul întâmplării: doi oamenii se iubesc pe o planetă cu peste şase miliarde de oameni şi cred că întâmplarea – în orice poveste de dragoste – joacă un rol important. Tot aşa şi în ceea ce priveşte destinul scriitoricesc. Poate că într-o altă viaţă, într-o altă existenţă, într-o altă opţiune aş fi fost un pictor sau un inginer, deci nu un sclav sau un rege.

Rep: Dacă ar fi să o luaţi de la capăt, ce aţi face?