Racul – ilustratie de George Romila

R, r
RACUL
Mă scăldam într-o vară în Cerna
Şi-am prins, cu mâinile goale, un rac.
Era mânios:
„Făptură păroasă, altoi
De-atâtea ciudate animale,
Crezi că-mi opreşti a timpului cale?
Râzi pentru că merg înapoi
Şi de jos în sus?
Eu sunt al lunii cavaler supus,
Rasat
Cuirasat;
Luna nu merge mereu spre apus?
Şi, ca să mai destind atmosfera,
Află că sunt trimis chiar de Hera
În ajutorul Hidrei din Lerna;
Am fost ales,
Să-l muşc de picior pe Herakles.
Nu mă hrănesc cu făpturi vii, cu larve,
Ci doar cu cadavre;
Carnea mea e dulce şi bună,
Dacă sunt prins, într-o noapte fără lună
Şi-ntr-o lună
De vară, fără litera din capul meu,
Adică R: mai, iunie, iulie, august;
Adică, vreau să zic, am alt gust…”
A tăcut şi a privit spre cer.
Apoi a mai spus,
Privind spre apus:
„Aşa că, dă-mi drumul, frumos
Mie, racului Carcinos…”
L-am ascultat şi i-am dat drumul în Cerna.

Lucian Strochi