CORNEL PAIU: Ce neajunsuri credeţi că are poezia contemporană? Se poate, oare, scrie oricum?

LUCIAN STROCHI: Întotdeauna, în orice epocă, s-au scris poezii în cele mai diverse specii, forme, alcătuiri. Unele s-au impus, altele au dispărut fiind considerate doar experimente nereuşite. Sintagma poezie contemporană e prea încăpătoare pentru a o putea comenta.

CORNEL PAIU: Cum credeţi dvs. că se poate pregăti un autor/ creator/ poet pentru întâlnirea cu marea Poezie? Mă refer la redactarea/ spunerea/ şoptirea/ declamarea/ revelarea/ cuminecarea prin creaţie a acesteia!

LUCIAN STROCHI: Fiecare poet se apropie de poezie în felul său, în stilul său. Cu rostirea sa. Nu cred că trebuie să te „pregăteşti” dinainte. E ca în iubire. Nu te pregăteşti să iubeşti. Ca şi iubirea, poezia vine pe neaşteptate. Nu ştiu cum şi cât se străduieşte fulgerul să fie fulger. Întâlnirea cu  poezia este un ritual. E important să respecţi ritualul, să-l cunoşti, să intri cu sfială în el. Dar poezie înseamnă şi foarte muncă. Şi diamantul trebuie şlefuit pentru a fi briliant. Eminescu a revenit de nu ştiu câte ori asupra unei sintagme şi până la urmă a ales „o preafrumoasă fată”.