CORNEL PAIU: Ce relaţie credeţi că există, cu privirea aţintită către creaţie, între sinceritate şi pudoare/ impudoare?

LUCIAN STROCHI: Nu cred că sunt termeni care se condiţionează reciproc, deşi pudoare /impudoare sunt termeni antitetici.

CORNEL PAIU: Dacă tot mi-am propus să vă întreb despre sinceritate, pudoare şi impudoare, mă gândesc că ar fi absolut potrivit mai întâi să definim aceşti termeni. Ce-ar însemna, aşadar: sinceritatea, pudoarea, impudoarea?

LUCIAN STROCHI: Poate părea curios dar sinceritatea ester un concept extrem de complex, cu multe valori pozitive  şi negative. Astfel ea poate fi „paşaportul lipsei de politeţe” (Enrique Jardiel Poncela), paşaportul omului naiv, refugiul celor care nu au nici simţ şi nici tact,   dar şi „lumina faptelor noastre” (Mihai Enachi), „pila ce roade ego-ul”(Ion Gyuri Pascu), „temelia vieţii spirituale” (Albert Schweitzer), „forma cea mai îndrăzneaţă a curajului” (W. Somerset Maugham), „o deschidere a inimii” (La Rochefoucauld), o expresie a inteligenţei, un act de cunoaştere, un act de creaţie” (Teodor Mazilu), dar cred că cele frumoase definiţii ale sincerităţii le – au dat Juliana Mallart : „La modul cel mai simplu, sinceritatea ar putea fi înţeleasă ca fiind corelaţia deplină între vorbele şi faptele cuiva. Cu alte cuvinte, este sincer doar acela care face ceea ce spune şi spune ceea ce face” şi Hipolyte de Livry: „Sinceritatea nu înseamnă a spune tot ce gândeşti, ci de a gândi tot ce spui.” Îţi propun şi o definiţie a mea: „Sinceritatea  înseamnă puterea de a spune NU.” Ca definiţie de dicţionar, sinceritatea are o serie sinonimică impresionantă: „francheţe, loialitate, lealitate, cinste, corectitudine, probitate, integritate, credinţă, fidelitate, devotament, devoţiune, naturaleţe, simplitate, spontaneitate, dezinvoltură, nevinovăţie, puritate, inocenţă, candoare, naivitate, credulitate, confidenţă, destăinuire, mărturisire, spovedanie, confesiune, obiectivitate, imparţialitate, nepărtinire, adevăr, veridicitate, veritate, verosimilitate.” Pudoarea e definită ca fiind sfială, sfiiciune, decenţă, ruşine, curăţenie morală, castitate, virginitate. Astăzi termenul e folosit mai degrabă în expresia atentat la pudoare.  Impudoarea este antonimul pudorii şi  marchează o agresivitate fizică sau verbală, exhibiţionismul (literar sau fizic, întotdeauna psihic), violenţă. Sunt concepte morale, de comportament uman, interesează mai puţin literatura sau alte arde. Un exemplu: reprezentarea realistă a regelui Priap la Vatican este anulată de o uşiţă care ascunde tabloul. Cel care vrea să-l vadă va trebui să deschidă uşiţa. Şi o face pe cont propriu.